CENTRUL LUMII

E musai vie amintirea

Deşi nucul e mut demult

Ci-i pun aicea pomenirea

Ce-mi vine-n fiinţa una copiluţ-adult

Avea şcoala din sat un unic nuc

Prin preajma lui senini hălăduiam

Cu toţi prietenii mei ştiam de ce apuc

Centru fiind el cât lumea hoinăream

Ioane, Ionel, Neluţu, Ianoş şi Mihai

Cu tremur frunza s-apleca când chiuiam

Ştefan şi Pavel, Carol, Liviu şi Dorin

În tot felul de şotii colorate ne-ntreceam

Viaţă pe mii de iugăre tărâm de vis

Întreg hotarul ba şi cele trei cimitire

Că nici peste adormiţi nu-i pământul închis

Însufleţeam înscrisul de pe crucile lemne-n citire

Din veacul veacului copilăria

Se pripăşi la noi cu ani buni fericiţi

În centru fiind părinţii, nucul, unică frăţia

În inima adultei ortăcii stă sumedenia copiilor pitiţi.

Bucerdea Grânoasă, August, 2009.