La moara dintre plopii mulţumiţi de apă
Tot împrejurul îl stâmpără izvorul ca mâna
Cât lumea uscăciunea profund o adapă
A plecăciuni îndoaie salca vâna.
Făceau odinioară fierbinte măcinişul;
Pe tri picioară stă acuma cheatra masă
Şi nu mai face, nefăcut rămâne grişul,
Are morarul pleata ninsă, morăriţa-i tot grasă.
La astă masă stând pricep izvorane rotaţii
Se-nvârt prin cap înţelegeri purtate pe umeri
Spargerea boabei în huruit de vibraţii
Şi văd morarii laţi în spate, vânjoşi tineri.
Geaba mai văd ce fost-a şi nu-i
Şi păcatu-i accentuat cenuşiu-nespălat
Nu mai trece apa prin moară la locu-i
Se tace în linişti de parcă-n veci n-a măcinat.
Amintiri nostalgic freacă morarul între palme
Îndemânat trecut prin focul calităţii
Inventare complete aşteaptă tâmple tinere calme
Să îndrepteze pârâului sentinţa sinuozităţii.
Coşlariu, 14 Aprilie 2008.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu