sâmbătă, 15 ianuarie 2011

DE ZIUA NATIONALA A CULTURII - un modest omagiu Poetului national Mihai Eminescu


Volum atent susţinut de consecvenţa


DOMNULUI GHEORGHE POPA

SECRETAR DE STAT ÎN MINISTERUL TRANSPORTURILOR

respectiv

PRIMĂRIA ŞI CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI

BUCERDEA GRÂNOASĂ.

Bibliografie suplimentar recomandată

· Anton, Monica, Sufletul locului, schiţe şi nuvele, Editura Eminescu, Bucureşti, 1988, pp. 275.

· Călinescu, George Viaţa lui Mihai Eminescu, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1966.

· Szilagy, Mihai C., Ioan Maiorescu - ilustru fiu al satului Bucerdea Grânoasă, biografie documentară, Editura Aridia, Blaj, 2004, ISBN 973-87028-0-1, pp.118.

· Szilagy, Mihai C., Bucerdea Grânoasă - studiu monografic, Editura Aridia, Blaj, 2005, ISBN 973-87028-8-7, pp. 320.

· Voicu, Emil, Bucerdea Grânoasă – istoria unei localităţi din Transilvania, Editura Grinta, Cluj Napoca, 2008, ISBN 978-973-126-087-7, pp. 193.

· http://mihaitarnaveanu.blogspot.com/

· http://astrablajeana.blogspot.com/

4 comentarii:

  1. Un fiu al satului ( mzs)1 februarie 2011 la 23:32

    Dor de glie


    Fiu al satului Bucerdea Grânoasă
    11 octombrie 2008



    Răzbate-un dangăt sfânt cu crucea-n frunte,
    Şi altul ce cu stea călătoreşte,
    Şi –o cruce, şi o stea călăuzeşte
    Pasul plecat, spre alte zări, departe.

    Azi, dangătul, e sunet de chemare
    Pentru sămânţa cea rodit pe pietre,
    Şi-l cheamă înapoi, pe-acela care
    S-a rupt din rădăcina vechii vetre.

    C-a poposit pe alte plaiuri, care
    L-au ocrotit de foame, frig sau sete,
    EL n-a uitat în rugile de seară,
    Să pomenească chipul vechii vetre.

    EL n-a uitat , că-n vena lui mai curge,
    Şi-n pieptul lui, mai bate încă tare,
    Un sânge grâu, şi-o inimă de spice,
    De flacăra, din sufletul lui mare.

    O flacără ce mistuie rărunchii
    De dor nebun, de glia de acasă,
    De izul tinii, din umbrarul curţii,
    De mămăliga sacră de pe masă.

    Că ai plecat , şi n-ai rămas acasă,
    Azi, dangătul îți curăţă păcatul.
    Făloși au fost când s-a vorbit de tine,
    Ai tăi părinţi, bunicii şi chiar satul.

    Dar , azi , te-aduni ca rîurile-n matcă,
    Şi tulburi colbul de pe drumul ţării ,
    TU, vii mânat de dangătul de clopot,
    Că satul azi îşi cheamă acasă fiii.

    Pe toţi i-aşteaptă, El,bătrânul, SATUL,
    Pe toţi ce-au supt din seva lui cea sfântă
    Şi-i bucuros, că bătătura-i plină,
    De fiii lui , şi altă lume multă.

    Şi-i bucuros şi dangătul de clopot,
    Mai sus de el, de-uimire crucea-i mută,
    Bătrânul SAT de sărbătoare-i gata
    Cu ochii-n lacrimi spune : Doamne Ajută !

    RăspundețiȘtergere
  2. CU PRIETENII


    Faţă la faţă ca merele-n măr
    Cu prietenii să stau aş vrea
    Se ducă ei cu mine alăturea
    Mers din poveste umăr la umăr

    Trecem prin viaţă ca trenul prin gări
    Cu prietenii iubi-vom florile şi busuiocul
    Tămâie vom arde nemurind a fumului jocul
    Mirosul veşniciei ne vină în nări

    Cu prietenii descoperă-se binele tot
    Ei îndrăznesc previn de aceea răul
    Se aşterne punte peste ceţos hăul
    Nu-i musai valea de lacrimi să o trec înot.

    Prietenii cu mine să stea vor vrea
    Cu prietenii florile-om iubi şi busuiocul
    Prieteniei în viaţă-i este locul
    Cu prietenii-n păşunea perenă apă vie vom bea.

    RăspundețiȘtergere
  3. ÎNDEMN

    Iubit copil , aș vrea să-ți spun
    Că, vei fi mare într-o zi,
    Dar, nu uita că și atunci,
    De mare ești, să fii și bun.

    De ai în jurul tău mult aur,
    Tu nu uita mereu , copile,
    Că bun îi bun, acel ce are,
    Inimă, minte, mâini de faur.

    Și nu căta de vei putea
    S- aduni foloase nemuncite,
    Că le vei pierde-ncet pe toate
    Rămâne-va doar mintea ta.

    Și nu urma de vei putea,
    Exemplul falșilor profeți
    Că te vei pierde într-o zi
    Rămâne-va doar umbra ta.

    Și nu-ncerca de vei putea
    Să te înalți pe piedestale,
    Că vor închide ochii mulți,
    La strălucirea faimei tale.

    Încearcă doar, să fii chiar Tu
    Modest și bun, făr' de-nclinare
    Și ai credință-n tot ce faci
    Și Dumnezeu te face , mare.

    RăspundețiȘtergere
  4. LUMINA PE NORMAL


    Nu mai vede nimeni normalul, nu e lăudat,
    Pădurea şi dealurile dau naştere unui verde vieţaş
    Cum naşte tremurarea luminii de demult-ul lămpaş…
    Privirea-nspre ele-i aproape un păcat.

    În ochi afundele ascunsuri
    Sting culorilor călduţele nuanţe
    Cauză prea multor gânduri cotoroanţe
    Ancestralului plai, traiului trai,
    Să nu le mai aflăm noi oare răspunsuri?

    Cu limpezită privirea afară de orice păcat
    Spălată-n tabloul pădurii lin coborâtă pe o coamă din deal,
    Săltat-am citind la lămpaş, urcat-am pe al vieţii val,
    Descoperită, reapreciată, normalitatea am îmbrăţişat.

    RăspundețiȘtergere