EMINESCU SI SOCIETATILE DE CULTURA

Eminescu nestrăin de societăţile de cultură (vezi prezenţa magistrului Aron Pumnul)

La 1 mai 2007 Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina aniversa 145 de ani de activitate.

Un comitet de iniţiativă în frunte cu prof. I. G. Sbiera, compus din Orest Renei, Leon Popescul, Nicolae Vasilco şi Leon Ciupercovici, a făcut, ca la 19 aprilie/1 mai 1862 să fie posibilă înfiinţarea Societăţii sub numele de Reuniunea Română pentru Leptură în Cernăuţi. Deşi nu apar printre membrii comitetului de iniţiativă, istoria recunoaşte meritul deosebit al multor alţi intelectuali români la înfiinţarea acestei societăţi şi în primul rând meritul lui Alexandru Hurmuzachi, al lui Gheorghe Hurmuzachi şi al lui Aron Pumnul. Iată lista primului comitet ales al Societăţii: preşedinte - Mihai Zotta, vicepreşedinte - Alexandru Hurmuzachi, secretar - I. G. Sbiera, membrii plini - Ion Calinciuc, Aron Pumnul, Alexandru Costin, Leon Ciupercovici; membrii supleanţi - Orest Renei, Leon Popescul, Nicolae Vasilco.

Înfiinţarea Societăţii pentru Cultură s-a făcut în condiţiile în care monarhia austriacă nu sprijinea emanciparea naţională a supuşilor din imperiu, dar, în Europa, ideea naţională era în centrul dezbaterilor politice şi era considerată un factor şi o cale de progres în evoluţia popoarelor. Intelectualitatea de pretutindeni era sensibilă la idealurile naţionale şi era dispusă să activeze pentru ridicarea propriilor naţiuni din toate punctele de vedere. Urmare a acestei realităţi şi datorita revenirii la regimul constituţional în monarhia habsburgică în 1860, în teritoriile româneşti aflate sub coroana lui Franz Joseph au apărut mai multe societăţi cultural-naţionale, aşa cum, de altfel, au apărut în întreaga monarhie. Astfel au apărut: ASTRA (Sibiu, 1861), Asociaţia pentru Cultura Poporului Român în Maramureş (Sighet, 1861) Societatea Culturală (Arad, 1861), Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina (Cernãuţi, 1862), Reuniunea pentru propaşirea culturii muzicale în Bucovina (Cernăuţi, 1862).

Unele dintre societăţile de mai sus au avut o existenţă efemeră sau de mică însemnătate. ASTRA şi Societatea pentru Cultura şi Literatura Româna în Bucovina au făcut însă istorie şi au ajuns la venerabilele vârste de astăzi.

În 1863, iniţiatorii cernăuţeni încearcă schimbarea denumirii Reuniunii Române pentru Leptură în Societatea pentru Cultura Poporului Român în Bucovina, deoarece, în 1862, se alesese un astfel de nume pentru societatea naţională a românilor din Bucovina încât să nu stârnească bănuielile autorităţilor austriece care s-ar fi putut opune la înfiinţarea Societăţii. Precauţiile înaintaşilor s-au dovedit inspirate pentru că, la încercarea din 1863, stăpânirea nu a admis în denumire cuvintele „poporului român” care i se vor fi părut, probabil, periculoase. A rămas denumirea de Societate pentru Literatura şi Cultura Română în Bucovina. Puţin mai târziu, în anul 1869, se impune denumirea de astăzi: Societatea pentru Cultura şi Literatura Românã în Bucovina, cu prescurtarea uzuală Societatea pentru Cultură.

Din primii ani, Societatea pentru Cultură a câştigat aderenţa şi sprijinul unor mari personalităţi din toate ţinuturile româneşti: M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, D. Bolintineanu, I. H. Rădulescu, Grigore Sturza, A. D. Xenopol, Al. Vlahuţă, A. Şaguna; Al. Sterca-Şuluţiu, Timotei Cipariu, Gh. Bariţiu, Al. Papiu Ilarian, A. T. Laurian, V. Branişte, G. Bogdan-Duică, A. Mocioni, V. Babeş, V. Stroescu, C. Stamati. La înfiinţarea în 1866 a Societăţii Literare Române, pentru întocmirea statutului acesteia, s-au folosit statutele a şase societăţi culturale româneşti din toate ţinuturile locuite de români, dar de baza au fost statutele ASTREI şi ale Societăţii pentru Cultură de la Cernăuţi. Este semnificativ că între primii 14 membrii ai Societăţii Literare Române se găsesc vicepreşedintele şi secretarul Societăţii pentru Cultură din acea vreme, respectiv, Alexandru Hurmuzachi şi Ambrosiu Dimitrovici (după moartea acestuia, I. G. Sbiera).