Direcţia finală o dă INIMA

Pe finalul săptămânii viitoare vom primi şi găzdui la oamenii din comună, fraţi moldoveni. Un autocar.

Aş dori să organizez cu acest prilej şi lansarea cărţii intitulată "Eminescu, prin Pumnul, la Maioreştii-Trifeşti la Bucerdea Grânoasă", care îi va duce cu mintea la ceva drag lor, şi nouă: Eminescu...


Sunt oameni cu consecinţe. A fi în relaţie cu ei e bine sau este rău, dar niciodată indiferent!

Soarta nu vrea extreme. Din chiar mijlocul răului se naşte reacţia spre bine, şi... chiar gerul cel mai greu zugrăveşte pe fereastră flori de primăvară.

Evenimentele importante se ivesc pe nesimţite. Indicatorul de pe cumpăna sorţii stă în moment de echilibru; un grăunte mai mult şi s-a hotărât mişcarea.
Când se află omul în momentele hotărâtoare ale vieţii, nu-l mai conduce mintea, care arată numai alternativele. Direcţia finală o dă INIMA.

Unde e o necesitate, trebuie să fie o posibilitate.



O APĂ ŞI UN PĂMÂNT

de Mihai Târnăveanu

Cu largă măsură s-a revărsat
A cerului apă ca o pregătire
Muind pământul de aluat
În nopţi şi zile fără ştire

Atingere prielnică pe deal gemând de vie
În vaduri însă râuri nu mai încăpeau
Zis-aş fi: acuma fie ce-o să fie!
De oameni zeci nu se-necau...

În zile, nopţi, grele de ştire
Pământ muiat-ai de aluat
La ruga peste ape ca o pregătire
Tu, nemăsură, Doamne, Tu pâini ne-ai ridicat.

Coşlariu, 05 Iulie 2010.