Nu poate discordia veni între noi
O piedică materială – chiar floare – între amândoi
De-ar fi să vină grăbită-ntr-o seară
Frăţic al meu spiritual
Ne ţinem fructe-n aninare
De-acelaşi Pom dintr-o aceiaşi Vară
Nu ne jurarăm noi să preţuim ca pe nimica
Materialul ce-ntronase-n lume frica?
Să înoim acela straşnic jurământ!
Ne-om face plimbările-n nepătruns
Ca tot cel ce se lasă uns
De gândul că-i mai mult decât pământ.
Coşlariu,
13 Iulie 2010.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu