Poetul Ion Margineanu, viziuni

Poate că doar felul nostru de a sculpta în cuvânt rămâne cadoul intim al fiecăruia ce ajunge sau nu la Dumnezeu.

Poeţi şi preoţi, gânditori şi sculptori, nu sunt altceva decât rădăcinile acestei sculpturi, şi dacă-s îmbrăcate în adevăr au şansa unei străluciri aparte dincolo de ispite, al neîncrederii în tine însuţi, a pierderii fericirii.

Felul nostru de a sculpta în cuvânt este ceea ce rămâne: casa noastră - acel miros sfânt de bucurie şi jertfă, în care moartea nu poate face pui, în care răsună un cor mirabil şi noi îl reverberăm dorinţele:

"Doamne,
vreau să Te urmez
în toate
până la moarte
şi viaţă veşnică".