O ţară subjugată

Importanţa vitală pentru orice stat de a-şi păstra, în

permanenţă, proprietatea deplină asupra teritoriului său, a
constituit, prin vreme, subiect de reflecţie pentru numeroşi gânditori
de prestigiu incontestabil. Spre exemplu, Dimitrie Gusti opinează:
“O ţară subjugată economic, cesionată întreprinderilor
străine, debitoare altor ţări, nu mai este pe deplin stăpână pe
soarta ei, chiar dacă politiceşte se bucură de o constituţie şi o
organizare politică în aparenţă neatârnată.
Apoi, activitatea economică este cea care leagă cel mai
mult o naţiune de pământul ei. Toate resursele de trai pe care
mediul geografic le asigură, de la păşunile potrivite pentru păstorit,
sau câmpurile de cultură, până la cele mai ascunse zăcăminte
minerale, sunt ale naţiunii şi urmează să fie folosite treptat, după (în
concordanţă cu n.n.) dezvoltarea firească a naţiunii (chiar n.n.) şi în
măsura în care (chiar dacă n.n.) apar, pentru urmaşi, alte mijloace de
trai.
O viaţă economică cedată străinilor duce la o exploatare
nemiloasă a bogăţiilor pe care le are ţara, la secătuirea
posibilităţilor de trai pentru generaţiile viitoare sau, cel puţin, la
apariţia unor activităţi străine de firea şi stadiul de dezvoltare
organică a naţiunii respective, ceea ce conduce la dezechilibru
interior şi la dezagregarea comunităţii naţionale”.

Dimitrie Gusti, Cunoaştere şi acţiune în serviciul Naţiunii, Fundaţia Culturală
Principele Carol, Bucureşti, 1939, vol. I, pag. 14, 15