vineri, 6 martie 2009

HOMO POETICUS



Să te bucuri doar tu

De-mbăiere

Nu ai dorit tot omul să nu ştie

Rămânerea datoare la tăcere

Aşa fu, să nu fie.


Limpede frumosul frumuseţilor

Ai scos

De pe, au!... fundul ochilor adânci retine

Scăpat ca prin minuni de dup-un dos

Ce caţi pe-aici de nu lumine?!


Sincer te văz, ai fi dorit

Să treci în şoapte

Punând lumina-n cap al orice-ar fi

Mai des decât din ziuă noapte

Făcut-ai şi din multa noapte zi.


Nu ai răcnit

Adept nicicum descreierării

Nici valuri n-ai făcut prin întuneric

Adevărul trăgând peste hotarul înserării

Lungind puţin domeniu-i în feeric.


Se taie

Din pleata singuratecului derbedeu

Cu noi, cu voi, te pomeni însuţi pe drumeag

Se scade-ntreaga râvnă de-a fi Eu

Negru pe Alb la darea în vileag.


Coşlariu,

02/03 Martie 2009.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu