vineri, 6 august 2010
Omul sa se ridice deasupra inimii sale
Cuviosul Vasile de la Poiana Marului insista ca mintea sa caute deasupra inimii ca un imparat, nu in partea dreapta a ei spre piept, nici in josul ei, ca sa nu trezeasca nici fierbinteala maniei in piept, nici fierbinteala poftei din josul inimii. Dar noutatea la Vasile consta in faptul ca el cere ca mintea sa nu caute nici in mijlocul inimii, ci deasupra ei, pentru ca inima este sediul ratiunii si astfel, daca mintea ar cauta spre acel mijloc, mintea sau ratiunea ar ramane in ea insasi, intr-o pura rationalitate. Mintea trebuie sa caute sa ajunga deasupra sa si sa se stapaneasca pe ea insasi ca un imparat. Omul trebuie sa caute sa ajunga chiar si deasupra sa, adica sa se ridice mai presus de sine spre Dumnezeu, spre adevarul personal infinit, sa intre in relatie cu El, depasindu-se pe sine, asa cum i-o cere de altfel si firea. Dar pentru aceasta trebuie sa ramana aproape de insusi centrul ei, de inima, caci numai prin ea poate urca mai presus de ea. Ideea ca inima e centrul cugetarii se justifica cu faptul ca ea e centrul vital al organismului, deci si al cugetarii care dirijeaza omul intreg. In inima si totusi, prin inima, deasupra inimii sale, acolo trebuie sa fie omul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Exact asta este cel mai greu de realizat ;autocenzura care sa ne dea masura exacta a constiintei noastre divine .Avem senzatia ca gindim perfect .Nu mai avem nevoie de sfaturi si de parerile celor avizati -cind raminem singuri insa si nimeni nu ne mai tulbura cu nimic, lasindu-ne in voia mintii noastre, tenbrele se risipesc usor si o farima de adevar,care putea schimba lucrurile, ne arata cit de limitati sintem de propria gindire si mai ales de o vointa mult prea puternic terestra .Atunci ne dam seama, ca o incercare de a privi lucrurile si dintr-o alta perspectiva terestra ,curata ,prin gindirea esentializata a sfintilor parinti sau a sfintilor ,ce s-au identificat cu Dumnezeu ,iesindu-si din trupul preavoitor ,i-au ajutat sa-si sfinteasca trupul cu Duhul Sfint care s-a pogorit in ei,prin recunoscuta lor neputinta de a se autocalauzi fara ajutorul Celui ce ne guverneaza pe toti punindu-ne in legatura la momentul si locul potrivit ,intru savirsirea celor lasate de El sa se intimple nu numai prin cunoastere de sine ,ci si prin recunoasterea asemanatorului si impreuna prin recunoasterea celui ce este mai presus de tot -iluminindu-ne pe toti deopotriva cu adevarurile Sale .
RăspundețiȘtergere