Eminescu şi prietenii ardeleni

Criticul care-l va impune în conştiinţa posterităţii cu un memorabil portret literar (Eminescu şi poeziile lui), Titu Maiorescu, era fiul altui revoluţionar paşoptist ardelean, Ioan Maiorescu, din Bucerdea Grânoasă, de lângă Blaj şi organizatorul învăţământului românesc în Oltenia. Pe toată durata vieţii sale, Eminescu s-a bucurat de prietenia ardelenilor şi a fost bucuros să fie prieten cu aceştia, de la studiile din Cernăuţi (când îl cunoaşte pe năsăudeanul Ionel Neamţu, la moartea căruia va scrie o vibrantă elegie), la popasul blăjean (când se împrieteneşte cu Ştefan Cacoveanu, Grigore Dragoş, Filimon Ilea, Elie Damian Domşa, Ion Orga ş.a. ce vor lăsa mărturii preţioase despre acest moment din biografia poetului), la studiile din Viena (Slavici, Aurel Mureşianu, N. Teclu ş.a.), la Iaşi (Miron Pompiliu şi Ioniţă Scipione Bădescu) şi până în anii agoniei sale morale.


Vezi Graţian Jucan, M. Eminescu şi Ardealul, Editura Fundaţiei Culturale "Alexandru Bogza", Câmpulung Moldovenesc, 1998.