Ca unul care am venit pe lume la 101 ani de la popasul tânărului poet prin satul naşterii mele, - Bucerdea Grânoasă - care cu mândrie o spun, sigur am călcat în urmele paşilor săi, am încercat să retrăiesc mental, nu fără să-mi bată inima mai tare, implicat cu toată fiinţa a gândi la anii adolescenţei mele, la vârsta de 16 ani, cât va fi avut şi poetul când a zăbovit la noi, încercând o reconstituire imaginativă cât mai plauzibilă a trecerii lui. A jocii lui cu viaţa, încă de tânăr luată în serios:
Domnilor, eu sunt poet(!) şi vreau să-mi adun material... mărturisea el unor seminarişti în drumul lor comun spre Blaj. Avea în acest scop un carneţel pe care-l ţinea în mână, mereu la îndemână, şi atunci când s-a ridicat în picioare, cu pălăria-n mână, pentru ca să poată vedea mai bine din trăsura cu care călătorise, ca un fel de a mulţumi cuviincios lui Dumnezeu pentru atingerea scopului prim al călătoriei: Blajul...
POET NEPERECHE!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu