sâmbătă, 11 iulie 2009

Iov în necazurile lui se mângâie cu nădejdea învierii.




Iov cap 19

23. Cât aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, cât aş vrea să fie săpate pe aramă.
24. Să fie săpate pe veci, cu un condei de fier şi de plumb, într-o stâncă!
25. Dar eu ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă.
26. Şi afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu.
27. Pe El Îl voi vedea şi ochii mei Îl vor privi, nu ai altuia. Şi de dorul acesta măruntaiele mele tânjesc în mine.
28. Iar dacă ziceţi: Cum îl vom urmări şi ce pricină de proces vom găsi noi în el?
29. Temeţi-vă de sabie, pentru voi înşivă, când mânia va izbucni împotriva greşelii voastre. Şi atunci veţi învăţa că este o judecată!"



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu