Colegiul I. M. Clain Blaj

Foto Tamaş Cristina Elena, Iunie 2009.

Iov în necazurile lui se mângâie cu nădejdea învierii.

Iov cap 19

23. Cât aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, cât aş vrea să fie săpate pe aramă.
24. Să fie săpate pe veci, cu un condei de fier şi de plumb, într-o stâncă!
25. Dar eu ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă.
26. Şi afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu.
27. Pe El Îl voi vedea şi ochii mei Îl vor privi, nu ai altuia. Şi de dorul acesta măruntaiele mele tânjesc în mine.
28. Iar dacă ziceţi: Cum îl vom urmări şi ce pricină de proces vom găsi noi în el?
29. Temeţi-vă de sabie, pentru voi înşivă, când mânia va izbucni împotriva greşelii voastre. Şi atunci veţi învăţa că este o judecată!"

Pricinile pacatului

Cel ce nu se departeaza de pricinile patimilor, e atras cu voie si fara voie de pacat iar pricinile pacatului sunt acestea: vinul, femeile, bunastarea si propasirea trupului;

ne-o spune Filocalia.

Cine mai scrie?

Nu ne ramâne decât ca noi să ne limpezim gândurile şi trăirile şi să le aşternem pe hârtie, pe internet şi alte asemenea căi de transmitere spre inimi şi suflete ce doresc a citi...

Nu mai trebuie să existe trăiri ascunse, nu este drept pentru iubitorii artei condeiului să scrie pentru setar.

Cine are chemarea şi talentul necesar să scrie, să o facă, indiferent în ce vremuri sălăşluieşte. Eu mă ofer încă să citesc.

Cine mai scrie?

E ciudat cum oamenii Îl dispreţuiesc pe Dumnezeu şi apoi se întreabă de ce totul merge tot mai prost.

E ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne îndoim de ceea ce spune Biblia.


E ciudat cum de toţi oamenii vor să meargă în ceruri, deşi nu cred, gândesc, spun sau fac nimic din ceea ce scrie în Biblie.


E ciudat cum de unii pot spune „Cred în Dumnezeu” şi de fapt să-l urmeze pe Satan, care, de fapt, crede şi el în Dumnezeu.


E ciudat cum ne repezim să judecăm, dar nu ne place să fim judecaţi.


E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail şi ele se răspândesc precum focul sălbatic, dar când începi să trimiţi mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gandesc de doua ori....



Multumesc , prietene Giuliano, toate cele bune de la noi, acolo unde esti, in Roma, Eterna Cetate!

C-AŞA VREA DOMNUL

Desculţ am fost

să înţeleg pământul

şi-mi susura al Dunăriţi-i nerv

o, drag izvorul ei, izvorul nost̕,

acelaşi mereu şi altul ca vântul

se fac pe sine vieţii serv

şi am simţit în talpă cerul

mă gâdila anume ca să râd

dup-o săptămână de ploi

c-al meteo(r)ologilor flerul

zicea: crăpa-va pământul 6 luni hâd

s-o credeţi că v-o spunem noi!

că poate-am fi crezut

al nostru de n-aveam crezul

ba cred sunt mulţi de au căzut

vedeau de râpă dus al lor avut

imaginând cum seacă miezul

ş-aproape mai că s-au pierdut

dar zice Domnul:

să nu purtaţi a voastră grijă

vă salt mereu Eu de o toartă

şi-ntotdeauna când vă fură somnul

vă scot din inimi a lumii schijă

şi spăl cu ploi tot glodul de pe soartă

mai că mi-s beat

anesteziat în parte îs

tăiatu-s cu pomul din coastă amputat

de-atât parfum ce-am savurat

momentan nu am zis nici pâs

mă-ntorc acasă cauzat

ne iartă, Doamne!

de urâte ce-am făcut

că-s calde verile şi cu avânt

şi-mpacă-ne cu roadele din toamne

că numai Tu ne-ai cunoscut

deplin în largu-ţi peste lume cânt.

Bucerdea Grânoasă, 07 Iulie 2009.

RĂBDURIE

ceea ce arde ca o torţă

răbdarea ca forţă

nicicum răbdarea de a sta

aleg cu ea a milita

arde răbdarea a nestare

aceeaşi torţă-i lumânare

a milita aleg-o pe ea

răbdarea forţă din o stea

picur de lumină-n dungă

răbdarea-ndeajunsă-i îndelungă

elastică-ndeajungă în sfârşit

întindă-se-nspre infinit.

Bucerdea Grânoasă, 04 Iulie 2009.

TESTAMENTUM

nu voi sta aici
ca un sac de cartofi
nu voi regreta că rămân


voi regreta probabil dacă plec
sătul de a gusta din ochi
de garduri oprite ale vecinilor fructe


aflu gravă depărtarea mea
de nu plâng nu m-oi mângâia
voi sta-mpreună cu a pleca


de-a lungul grădinii conducte
trudă suferinţă stabilitate-n nepăcat
văicăreala timpului făr-de iubit


merg drept pe riglă sănătos
racord la convertor universal
zidesc la templu întrutot zelos


chemat mă simt şi ales
am mai mâncat din pomii puşi de noi
acum abia acum am gustul dres


dincolo de orice alianţă
cine ştie cum se fâlfâie
atârnând-a norilor zdreanţă


îndrăznesc să sper a crede
în datul mie/ţie contând ca gest
că sunt/că eşti iubit pe cât se vede


se dă-n cireşe, zmeură şi pere-mere
spiritual dincol de-ntreg materialul
stăpânul pe faţă al istoricelor ere


cobor înspre celebra simplitate de la noi
netezesc cărările măturând colbul
mă pierd şi regăsesc după perdea apoi


nu vei aprecia niciodată ţara
de nu pleci în străinătăţi
întorcându-te-ndeosebi vara.

Bucerdea Grânoasă, 04 Iulie 2009.

ÎNŢELEPCIUNEA

CE ESTE ÎNŢELEPCIUNEA?

La această întrebare multă lume caută răspunsuri desluşite sperând, iscoditori din omeneasca fire, să-i atingă sensurile pline de miez; puţini sunt însă cei care află adevărata cale spre bogatele-i roade, atent număraţi fiind cei ce şi ajung să le guste. Fruct plăcut este înţelepciunea, roadă mulţumind pe cine-o poate atinge, hrănindu-se cu ea.
„Să zicem că o sută de izvoare pornind de la aceeaşi înălţime de munte, datorind poziţia lor primitivă aceluiaş capitol de energie, cheltuit la o erupţie vulcanică, sunt conduse în oraş. Unele vor fi repărţite pentru scopuri utile prin fel de fel de ţevi, altele vor mâna roţi, ori alte maşini intercalate, unul singur îşi va arunca liber apa la cer. Acela e înţeleptul” .

Vezi Eminescu, Mihai, Fragmentarium, Ediţie după manuscrise, cu variante, note, addenda şi indici de Magdalena D. Vatamaniuc, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981, p. 55.

TONTUL

Pentru cine si pentru ce am pus eu totul (TONTUL) în bătaie la revoluţie?!

De azi sunt în şomaj... degeaba vreau eu să lucrez.

Când mă gândesc că era să mor de câteva ori cu tot crezul pentru o cauză mai bună, automat îmi fuge mintea... ce tânăr eram!!! (ce prost!, poţi citi aşa, astfel mă simt acum).

Va veni şi vremea noastră, cred de asemenea cu tărie, încă.

O credeam şi când m-am implicat major în mişcarea Uniunii pentru Reconstrucţia României - URR, din păcate nu am avut loc de-ai sistemului.
"A fost ultima aventură politică în care am crezut şi speram să spargă zidul. Era clar un partid antisistemic. De aceea nici nu a avut loc"( Liviu Antonesei, coleg din Uniune la ceasul istoriei 2004/2005).

Si cu asta ce-am facut?

Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cit am putut:
- Sus Cutare!
- Jos Cutare!?
Si cu asta ce-am facut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem noua guvernare?
Si cu asta ce-am facut?

Ca mai bine sa ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar traim in saracie
Si cu asta ce-am facut?

Ia coruptia amploare,
Cum nicicind nu s-a vazut,
Scoatem totul la vinzare?
Si cu asta ce-am facut?

Pentru-a cistiga o piine,
Multi o iau de la-nceput,
Ratacesc prin tari straine !
Si cu asta ce-am facut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decazut,
Cresc intruna taxe-accize?
Si cu asta ce-am facut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte
Si cu asta ce-am facut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicind nu s-a vazut,
Tara-i plina de vedete
Si cu asta ce-am facut?

Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarasi am votat ca prostii.
Si cu asta ce-am facut?

(CONSTANTIN TANASE 1939)