TRADIŢIONALUL E ÎN GENĂ

Mă bucur mult, nespus de mult, încât trebuie să împărtăşesc şi altora bucuria de a vedea interes pentru conservarea Patrimoniului Naţional Românesc, fie limba, fie portul, cultura tradiţională, adâncile rădăcini ancestrale, tot ceea ce dă vigoare perpetuării noastre răzbătând prin timp până la noi. Modernismele-s pe capul nostru, dar tradiţionalul e în genă. De aci împletim orice mers înainte la un loc cu tot ceea vine nou ca evoluţie.

Mă sună domnul prof. dr. Vasile Frăţilă, în Ajunul Naşterii Domnului 2008, să mă felicite pentru Drag de sat transilvan. De comun acord suntem că trebuie să facem neîntreruptă acţiunea noastră de a nemuri trecutul, de a-l aduce în prezent sub multiplele-i forme. Cuprinzător este orice demers monografic pe cât se află de îngăduitor un asemenea mijloc.

Domnul ing. Mihălţan Ioan, cu mult elan constructiv, nu are nici un secret a-mi împărtăşi din planurile-i de conservare a bogăţiilor tradiţional-populare şi de punere a lor în lumina adevăratei valori. Se frământă pentru aceasta nu puţin! Dar ştiu că va reuşi cu tenacitatea-i cunoscută. Merge spre izvoare; desigur se va adăpa dintr-ânsele, la timpul potrivit, căci cine caută, va afla.

Întotdeauna consultarea cu astfel de inimoşi mă motivează!
Am în lucru un album al portului popular, dezvolt în continuare culegerea de folclor de la noi, caut noi colaborări - precum îi spuneam domnului prof. dr. Vasile Frăţilă meritul nu este singular ci obligatoriu colectiv - care puse la un loc aduc la forma unui întreg de conservat, deci publicabil.

Voi fi răbduriu însă Voinţa constă în capacitatea omului de a-şi atinge scopurile stabilite conştient, prin mobilizarea tuturor resurselor fizice şi psihice necesare învingerii obstacolelor materiale şi spirituale interpuse între el şi scopuri. Ea se poate manifesta prin iniţierea şi susţinerea unor activităţi sau, dimpotriva, prin frânarea, diminuarea ori amânarea unor activitaţi. Din această cauză, spunem că voinţa joacă rol de reglaj voluntar al gândirii şi comportamentului uman.

Tânăr şi energic, prietenul teolog Ciprian Emil Vestemean, întors pentru sărbătorile de Crăciun de la studiile superioare pe care le continuă la Roma, află de cuviinţă să mă încredinţeze din nou, deşi ştiam că este perseverent, că va publica o revistă pentru tineret cuprinzând orice valoare care o dă trecutul pentru zidirea lor pe fundamente trainice. Are şi colaboratori de nădejde care cu pedagogie exersată o văd mai mult decât necesară.

E bine. Până plănuim nu suntem departe nici de realizare. Nu sunt planuri utopice...