VREMURI

Pe urmă rămăşiţe culegând

statuie-n plecăciune

adună-n traista după gât

nevoiaşul adânc-amărăciune.

În ogorul secerării

neîngăduită cârtire

intrat-a robotizarea

fără timpi de gândire.

A făr-de păcii pipă

din gură tămâind

îndreaptă-şi gândul la bunici

în barbă mormăind:

Era o vreme...vreme

nici nu ştiam de sateliţi

la locu-i conforma hotarul

la gând cu aşteptarea moşilor trudiţi.

Se taie acum porţii pe lună

înfipt la modă-i gipiesu

niciunui nu-i pasă de-alte rătăciri

deşi-i profund debusolat unchieşu.

Ei, na! Noi când nu ne-adaptarăm?

Ba-n teorii tăia-le-om calea!

Singur un lucru nu-nţeleg...

de ce m-apuc-acuma jalea!?

Coşlariu,

21 Noiembrie 2008

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului