Spiritul vremurilor şi clerul slujitor

- fişă de lectură -

„… Clericii sunt şi ei oameni neputincioşi, care şi ei au ieşit din aceeaşi plămădeală a lumii. Ei n-au pogorât din cer şi nici n-au crescut împreună cu îngerii. Lumea de azi i-a odraslit, în lumea aceasta deşartă au crescut şi în şcoala lumii au învăţat. Iar după ce au intrat în slujba Altarului, lumea tot nu-i lasă în pace. Viermele lumii este astăzi mai iute şi mai stricător ca altă dată. El pătrunde ca şi vântul cel rău în toate părţile. Născocirile noi duc stricăciunea la urechea tuturor, atât la sate, cât şi la mănăstiri. Vântul stricăciunii călătoreşte iute ca fulgerul. Cele care se lucrează sau se vorbesc la marginea pamântului în cîteva clipe se fac cunoscute şi de copiii cei mici. Şi dupa cum merg veştile, aşa merge şi stricăciunea. Preoţii, fiind în legatură cu lumea, se vatămă azi mai uşor ca înainte. Ştiinţa de azi a declarat cel mai periculos război împotriva vieţii duhovniceşti şi pentru asta împotriva clericilor se îndreaptă cele mai aprinse săgeţi. Duhul lumesc de astăzi, dupa ce otrăveşte sufletele slujitorilor, mai are pretenţia să-i vadă sfinţi de pe icoană. Dar oare cine i-a odrăslit şi cine i-a dăscălit? Dacă rădăcina ar fi mai de soi, atunci şi vlăstarele ar fi mai bune.
Preoţii sunt ca şi sarea care a ieşit din marea lumii, şi pentru că vânturile lumeşti sunt astăzi mai rele şi mai pătrunzătoare, pentru asta şi sarea se topeşte mai uşor ca altă dată şi adesea se şi strică. Dacă lumea este din veacul al 8-lea, preoţii nu pot să fie ca cei din veacul întâi. Toate se schimbă după duhul vremii…”.


Sfântul Ioan Iacob Hozevitul („Hrana duhovniceasca”, Ed. Lumină din lumină, pag. 393)