- fişă de lectură -

„… Clericii sunt şi ei oameni neputincioşi, care şi ei au ieşit din aceeasi plămădeală a lumii. Ei n-au pogorit din cer şi nici n-au crescut împreună cu îngerii. Lumea de azi i-a odraslit, in lumea aceasta desarta au crescut şi în şcoala lumii au invatat. Iar după ce au intrat in slujba Altarului, lumea tot nu-i lasa în pace. Viermele lumii este astazi mai iute si mai stricător ca alta data. El pătrunde ca si vîntul cel rău in toate partile. Nascocirile noi duc stricăciunea la urechea tuturor, atît la sate, cât si la manastiri. Vântul stricaciunii calatoreste iute ca fulgerul. Cele care se lucreaza sau se vorbesc la marginea pamântului în cîteva clipe se fac cunoscute şi de copiii cei mici. Şi dupa cum merg veştile, asa merge si stricaciunea.Preoţii, fiind in legatura cu lumea, se vatama azi mai usor ca inainte. Stiinta de azi a declarat cel mai periculos razboi împotriva vieţii duhovnicesti si pentru asta impotriva clericilor se îndreapta cele mai aprinse sageti. Duhul lumesc de astazi, dupa ce otraveste sufletele slujitorilor, mai are pretentia sa-i vada sfinti de pe icoana. Dar oare cine i-a odraslit si cine i-a dăscălit? Dacă rădăcina ar fi mai de soi, atunci si vlastarele ar fi mai bune.
Preotii sunt ca si sarea care a iesit din marea lumii, si pentru că vinturile lumeşti sunt astazi mai rele şi mai pătrunzătoare, pentru asta şi sarea se topeşte mai uşor ca alta data si adesea se si strica. Dacă lumea este din veacul al 8-lea, preotii nu pot sa fie ca cei din veacul întâi. Toate se schimbă după duhul vremii…”.

Sfintului Ioan Iacob Hozevitul („Hrana duhovniceasca”, Ed. Lumina din lumina, pag. 393)