LUMINA PE NORMAL

Nu mai vede nimeni normalul, nu e lăudat,
Pădurea şi dealurile dau naştere unui verde vieţaş
Cum naşte tremurarea luminii de demult-ul lămpaş…
Privirea-nspre ele-i aproape un păcat.


În ochi afundele ascunsuri
Sting culorilor călduţele nuanţe
Cauză prea multor gânduri cotoroanţe
Ancestralului plai, traiului trai,
Să nu le mai aflăm noi oare răspunsuri?


Cu limpezită privirea afară de orice păcat
Spălată-n tabloul pădurii lin coborâtă pe o coamă din deal,
Săltat-am citind la lămpaş, urcat-am pe al vieţii val,
Descoperită, reapreciată, normalitatea am îmbrăţişat.


Coşlariu,
01 Octombrie 2010.