vineri, 31 decembrie 2010
vineri, 24 decembrie 2010
LA TOT NEAMUL
luni, 20 decembrie 2010
ADÂNC ASCUNS
De n-am acum o bucurie…
că stau uimit, n-o are lumea, nu o ştie,
un peşte-s luciu-n elementul lui
un lupişor hălăduind hai-hui
Nici un deranj, nimica nu mai doare
văz din Cer cum mângâie pământul întâia ninsoare
săpatu-s adânc de un gând la cerebel
cum şi-n maturitate copilărit-am rebel
Adânc ascunsă-mi este ruga-n firesc
ospăţ în sine cu alai regesc
rupt de o seamă de-nşirate porniri
îndrăgostit de-ale Fecioarei în lumină iubiri
Rostesc acela „Da” de odinioară
concret Adevărul flori albe de vară
se arată ucenicului în profunzime necopt
culcat nefinitul în simbolul ∞ (opt).
Coşlariu, 16 Decembrie 2010.
PLECARE
Spre o Stea la sud
ce-am tot ochit
de-a lungu-ntregii vieţi
am apucat-o dus de val
peste macazul acela ascuţit
Voi scoborî din nou
din dragu-mi sat de deal
şi-l las – o drag de el –
cu oameni scumpi
troiţei ce-mplântat-am într-un mal
Să vezi Tu Doamne
de-o creştere-i faină
din mii în mii să propăşească
şi-n toamne ce ne dai a fi
din Tine să culegem faimă
Sfinte Dumitre mucenice tare
seninul celor fire amărâte slabe
să pui o vorbă bună Vergurei – Fecioarei –
ca Tatăl şi cu Fiul în buna
cea mângâietoare pază să ne aibă
Trec de Târnave deşi am zis
„de-aicea sediul nu mi-l mut”
pe-a inimei creneluri calc, le surp,
de-o mică oaste cucerit
castelul acela blând, smerit, e hodinit, umplut.
20 Noiembrie 2010,
Bucerdea Grânoasă, Coşlariu.
PLECARE
Spre o Stea la sud
ce-am tot ochit
de-a lungu-ntregii vieţi
am apucat-o dus de val
peste macazul acela ascuţit
Voi scoborî din nou
din dragu-mi sat de deal
şi-l las – o drag de el –
cu oameni scumpi
troiţei ce-mplântat-am într-un mal
Să vezi Tu Doamne
de-o creştere-i faină
din mii în mii să propăşească
şi-n toamne ce ne dai a fi
din Tine să culegem faimă
Sfinte Dumitre mucenice tare
seninul celor fire amărâte slabe
să pui o vorbă bună Vergurei – Fecioarei –
ca Tatăl şi cu Fiul în buna
cea mângâietoare pază să ne aibă
Trec de Târnave deşi am zis
„de-aicea sediul nu mi-l mut”
pe-a inimei creneluri calc, le surp,
de-o mică oaste cucerit
castelul acela blând, smerit, e hodinit, umplut.
20 Noiembrie 2010,
Bucerdea Grânoasă, Coşlariu.
SFANTUL ÎN PRAG
Lucru să trăiesc
nu pot sta ca sfântu'
ăla pe părete
ci-n spini şi pălămidă
şi cu sudoarea feţei
cu dureri cât chinurile facerii
poruncă-i să lucru cu drag
şi nu m-oi pierde
altele rele făcând
că-s numai natural
totuşi atât de aproape
de spiritual
de mult doritul prag.
Bucerdea Grânoasă,
Vara, 2010.
marți, 7 decembrie 2010
CIPRIAN VESTEMEAN - VREAU, SE POATE, VOI REUSI!
CUGETĂRI ZILNICE ÎNSOŢITE DE GRAFICA ARTISTULUI DANIEL VOINA,BAIA MARE, ED. SURORILOR LAURETANE, 2010, NOIEMBRIE.
http://cipriandeblaj.blogspot.com/
FIAT LUX
Ceea ce este esenţial scapă ochiului (observaţia aparţinând lui Antoine de Saint-Exupéry), de aceea căutarea lui Dumnezeu, care neîncetat este Iubire, făcută de tânărul explorator al acestui tărâm, folosindu-se de înţelepciunea sufletului, de ochii inimii, de oglinda care primeşte şi răspândeşte în lume nemincinoasa iubire a întregii esenţe a unicei divinităţi, nefiind făcută doar cu ochiul, precum această multilaterală sondare a ceea ce poate fi cunoscut nu o face doar pentru sine, ci caută să împlinească vise, atâtea vise cât generaţiile umane la un loc căutând un bun sfârşit, adevăratul fericit.
Cântare a lui Sfânt, Sfânt, Sfânt, călătorie a fiinţei întregi înspre suprafaţă este fiecare rând aşternut de, râvnitor al celor înalte, dăruitorul acestei cărţi provocatoare la meditaţii zilnice, neîncetate, deschizând câmp gata semănat cultivării celor bune şi de folos sufletelor noastre.
Din ceea ce este, din ceea ce face, dar mai ales din ceea ce dăruieşte, însuşi dăruindu-se, lucrul cel mai important, cunoaştem omul, cunoaştem teologul, felul lui de-a fi - precum copiii, acei copii evanghelici - cunoaştem, cei care nu vedem doar cu ochii atât de înşelători, cei care şi dorim să acceptăm acest truism, pe adevăratul Ciprian Vestemean ca pe adevăratul teolog, acela care vrea, crede că poate şi va reuşi schimbarea coordonatelor lumii pe traiectoria bucuriei regăsirii divinului şi petrecerii paradisiace.
Sunt adevăruri prea târziu înţelese, iar pentru ca ochiul să nu plângă, autorul, pe câmpul de litere al bunătăţii şi generozităţii, hrană netrupească propune, întreg binele: Fiat lux în viaţa ta!
Personal, văzând cele necesare, simt imboldul să îi mulţumesc lui Ciprian Vestemean pentru îndrumarul acesta util unei game largi de receptori, până şi omului dintre vârste, spicuind doar câteva cugetări:
„Luaţi decizii coapte la focul raţiunii morale, sănătoase”;
„Dumnezeu a creat doar binele, răul este o manifestare liberă în afara dorinţei Sale divine”;
„Prin cultura autentică, testată în timp, care este cernută pentru a rămâne doar valorile morale și spirituale, omul devine OM”;
„O nouă prietenie e ca un nou răsărit de soare, unică”;
„Cucereşte pacea îngerilor”;
„Orice zi este bună dacă este începută cu o rugăciune și cu ideea: „vreau să fac azi ceva bun pentru Dumnezeu, aproapele și pentru mine însumi din iubire”. Vreau, se poate, voi reuși!”
Cu bucuria unei astfel de prietenii – Domnul fie lăudat! – nouă, ca un nou răsărit de soare, în felul ei unică şi sublimă, am primit spre lectură şi o recomand spre folos această carte a preocupatului frate Ciprian Vestemean ca pe o nouă dovadă de iubire pe care nu o înţelege altfel decât multiplicată şi împărtăşită exemplar.
Teolog Mihai C. Szilagy/Târnăveanu
luni, 6 decembrie 2010
MOARTEA ADEVARATA
Paradoxal, acest sfârșit inexorabil este un lucru pe care viața, curgerea existenței se poate sprijini ca de un punct fix.
joi, 2 decembrie 2010
miercuri, 17 noiembrie 2010
luni, 15 noiembrie 2010
Toamna… Numărul 11 al revistei MOD,
cititorule, vremea călduță înspre
ger, anotimpul toamnei.
Ne-am lăsat imaginația
slobodă pentru a găsi semnificații
ruginii acum când ne bucurăm de
roadele ce s-au copt.
Fiecare anotimp își are
gândurile, sentimentele și
frumusețile lui, noi nu facem
decât să ne adunăm pentru a
îmbrăca în idei o nouă toamnă.
Unii mor, alții renasc și se
nasc, este anotimpul posibilităților,
vremea de urcuș sau
coborâș, alegerile ne aparțin.
Gânduri juvenile din inimi
tinere dar care au ajuns cumva la
cununa tomnatică de roade bune
pentru suflet și trup, le împărțim
bucuroși cu voi de aveți timp și
sunteți dispuși a gusta…
O Toamnă plină de roade bune!
luni, 8 noiembrie 2010
vineri, 5 noiembrie 2010
ADRIAN PAUNESCU - CU SUFLETUL LUAT DE LA NOI IN TIMPUL RUGACIUNII LITURGICE
Întru Împărăţia Ta pomeneşte Doamne
pe servul Tău Adrian...
ne-am rugat şi azi de dimineaţă, ştiindu-l pe POET grav bolnav...
abia după Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie am aflat,
de la singurul post de televiziune - Antena 3 - care s-a oprit din orice altă emisie
ca să anunţe că,
A MURIT ADRIAN PĂUNESCU!
Am aprins o lumânare de ceară gălbuie care plângea pe pământul muşcatei în care am înfipt-o,
am pus şi trei bobiţe de tămâie pe un aprins cărbune
şi prin spiritualul fum am scufundat ochi albaştri în sufletu-i cald înălţându-se la Ceruri
ca spre o CÂMPIE A LIBERTĂŢII
pe care din 1983 (septembrie 11), de când cu Cenaclul Flacăra,
poposit, cum altfel, şi pe la Blajul etern,
îl doream şi mereu repetam, am şi scris,
REVINO!
ATRACŢIA CÂMPIEI LIBERTĂŢII
de Mihai Târnăveanu
Tresaltă-n juru-mi bucuria
Puţinei lumini ce-mpodobeşte zarea
În zorii zilei ceasului schimbat
Atent înşfac un capăt şi urmez cărarea
A neamurilor dulcele potec
De laude a nemurinde-i rugăciuni
În multe se sparge tulbure starea
Se-nving cu toatele uscate amărăciuni
Revino-i spuneam de aproape trei decenii
Unicei Flăcări impetuosului Poet
aliniat sfânt iubirii de glie
Păunescu nu pleca Alba Iulia te vrea
Cu dor te aşteaptă a Libertăţii Câmpie
Hipnoză-i încă peste tineretul
De-atunci cuprins de vraja-ţi inerentă
Ar ridica din flăcări Iancului icoană vie
Porunca-i ce lipseşte şi inima-ţi absentă
La ieşirea cu Daruri avansat-am ruga
Să ieşi din lunga-ţi boală să ne fie Bine
Proprietar Adriane ingredientelor minune
Ce sănătos ar sta în a naţiei vine
S-a ars tămâia e gata lumânarea
Toate-s la Ceruri miresme, căldura, lumini
Am lăcrimat şi eu pentru ochii-ţi ca cerul senin
Te ridică Poete în slavă între sănătoase tulpini.
Vineri, 05 Noiembrie 2010
Scrisoarea fiicei, Ana-Maria Păunescu
"Nici nu-mi dau seama, tata, cum sa ma adresez. Am multe sa-ti spun si multe sa te rog. Sunt clipe grele, stiu, am crescut suficient de mult cat sa pot intelege suferinta. De mai bine de o saptamana, de cand problemele ultimelor perioade s-au acutizat si s-au oficializat, mi-e foarte teama de linistea din jur. Tu nu m-ai crescut in liniste! Inca de mica, am trait in agitatia continua a vietii tale active.
Inainte sa merg la scoala, am mers cu tine in turnee, am contabilizat cu ochii mei timizi toate aplauzele multimilor, mi s-au intiparit in minte chipuri si destine, te-am privit din umbra varstei, te-am admirat, te-am imitat si m-am legat ireversibil de felul tau de a fi. E prea liniste, tata, in casa. Nu-mi place sa termin "Flacara" devreme, sa plece la tipar seara, si nu noaptea, cum obisnuieste sa se intample cand ai suficienta energie pentru a o corecta amanuntit. Nu-mi place sa latre cainii si sa-i aud doar eu. Suna telefoanele, toti intreaba de tine.
Oamenii te iubesc, chiar daca uita sa ti-o spuna in fiecare zi, chiar daca vietile lor chinuite nu le permit sa se exteriorizeze, de fiecare data cand isi amintesc de tine. Oamenii cred in tine, in puterea ta de a le schimba viitorul in bine. Sunt nefericiti, dar suferinta ta ii macina si ii innobileaza.
Ma cauta sudul, ma cauta Oltenia, sa afle ce mai faci. Ai tai, de la Barca, sunt ingrijorati si primesc vesti confuze de la posturile de televiziune care vorbesc despre tine. Din Ardeal ma suna cei mai buni prieteni. Basarabia asteapta vesti. Moldova de dincoace de Prut cauta raspunsuri. Chiar daca mi-e greu sa le explic tuturor ca treci prin clipe grele, nu pot sa le ignor tristetea. Nu-i mint, nici nu le dau detalii. De fapt, detalii nici nu prea stiu. In ochii mei nu mai e loc de diagnostic. Le spun ca te vei face bine. Le spun ca lupti. Le spun ca avem treaba. Şi ei ma cred. Au nevoie sa ma creada. Se linistesc si ma roaga sa-ti transmit ca se gandesc la tine. Şi vocea alarmata li se stinge intr-un mesaj inlacrimat.
Te rog, tata, gaseste optimismul de care e nevoie pentru lupta. Mai sunt atatea de facut! Vine iarna, vine frigul si trebuie sa te gaseasca bine. Vin sarbatorile, vine ziua mea, voi face 20 de ani si vreau sa fii puternic. La vara avem de mers la Barca, sa mancam lubenita si ciorba de stevie si sa stam pe terasa de acasa, sa luceasca in ochii nostri gradina si sa miroasa a ploaie. Or sa apara merele acrisoare pe Dealu Negru, taranii cu legume de langa Bucuresti isi vor scoate la porti recolta. Trebuie sa ma duci la Rameti, unde nu-mi amintesc daca am fost vreodata, sa ne uitam in Cartea de Onoare, in care ai scris de atatea ori petice de istorie. Eu am de mers la bursa, in Portugalia, si nu pot pleca linistita daca nu esti refacut. Mai e si drumul la Vatra Dornei, pe care-l planuim de atata vreme si pe care mi-ai promis ca-l vom face in tihna, cu opriri multe si vesele, ca atunci, cand eram mica si credeam ca toate-s pentru totdeauna. Am vorbit de curand de tara Hategului. Vreau sa merg cu tine in Apuseni. Vreau sa ma inveti din nou sa umblu prin tara noastra. Nici la Putna n-am mai fost de mult.
Nu am facut destule impreuna. Asa ca, haide, tata, ridica-ti ochii tristi si ia-o de la capat. Te rog sa crezi in tine si in toti cei care iti vor binele. Te rog sa ai rabdare cu noi si cu suferintele fizice. Te rog sa vrei sa fii din nou puternic. Am nevoie de tine. Nu mai vreau sa fie liniste in casa. Vreau sa iubesc din nou timpul. Vreau sa ma simt in siguranta. E noiembrie. Nu-mi place toamna, cand tie nu ti-e bine".
Sursa: Jurnalul National
miercuri, 27 octombrie 2010
duminică, 24 octombrie 2010
De ce exista UNIVERSUL CARTILOR ?
"Si, totusi, in aceste vremuri tulburi, a venit ceasul sa aprindem focurile pe dealuri si sa dam de stire si celor din alte tinuturi ca vin navalitorii si ca portile cetatii li s-au deschis.
In fata lor, noi venim nu doar cu “raul” si cu ”ramul” ci, intai de toate cu ”graiul”. E timpul sa dam glas nazuintelor noastre si sa ne spunem cuvintele de emotie, de bucurie si de incantare cand acel lujer fragil ce ne ingaduie sa traim dincolo de timpul ce ni s-a dat incepe sa se oranduiasca in cuvinte , devenind - ori dorind sa devina - o Carte”.
sâmbătă, 16 octombrie 2010
Cercul de Geografie şi Istorie din comuna Bucerdea Granoasa
Mă gândesc încă...
şi le mulţumesc Dumnealor, copiilor din Cercul de Geografie şi Istorie din comuna Bucerdea Grânoasă...
cu ce să vă răsplătesc Dragilor?!
Cum aş putea mulţumi
pentru clipele de neimaginat,
montate instantaneu,
din tinerele voastre inimi născute,
pentru această ZI cu adevărat FRUCTUOASĂ?
Dumnezeu m-a luminat să fiu cu voi azi,
acelaşi Dumnezeu care ne va aduna iarăşi
în peregrinare,
nu mă îndoiesc!
Atunci voi fi iarăşi cu voi!
Aşa,
nu ştiu cum altfel,
consider a vă mulţumi!
Sunteţi FASCINANŢI!
Aştept programul stabilit şi programul concretizat, precum şi pozele, spre publicare.
ID si adresa mail aveti in cartile de vizita pe care le-ati primit.
Nu mă uitaţi da?
Avem în comun
traseul de suflet
ştiţi voi BINE
...Bucerdea-Crăciunel
Crăciunel-Cistei
Cistei-Punte, peste Târnavă- Obreja
Obreja-Monumentul Eroilor- Bisericuţa Satului
Obreja-Castel-SFÂNTA LITURGHIE
întâlnirea cu Părintele Traian Ioan Totoian,
(ştiţi voi Povestioara cu... TE IUBESC!)
cu Surorile, Măicuţe ale Congregaţiei INIMII NEPRIHĂNITE,
gazdele noastre bune,
bunătatea Izvorului din Coasta Obrejii,
Crucile Sfinte care ne-au însoţit tot traseul,
Valea Secaşului,
fotbalul cu minge de căpătat,
prieteniile,
Târnavele,
BUCERDEA, care
MAICĂ BUNĂ,
MÂNDRĂ NE AŞTEPTA DIN DEAL...
IMAGINI DISPONIBILE LA ADRESA...
http://picasaweb.google.ro/agiro.alba/PozeCercObreja#
vineri, 15 octombrie 2010
RIDICA-VOM
Macarale spre Cer
cu senzorii degete zece
mâinile ambe ridicate
libere foarte în multele grade
aleg preamărirea
apropierii benevole se ofer.
N-avem a ne plânge de nimic
… afar-de nerecunoştinţă.
tensiunea dulce-a setei spre Înalt
îşi are naşterea-n firescul
armoniei întrutotul poftind
Marele ce-ncape orice mic.
14 Octombrie 2010,
Coşlariu.
LUMINA CARTII
De o parte, de altă parte arzi
În ochi-mi oglindind din ape
Rescrisă-i Facerea precum se ştie
Misterică scobori în vers tacită
Luceşti aiastă filă inedită orbitor
Ai multă lume însă dormitează…
Aceiaşi nu se repetă revoluta infidelă orbită
Misterioasă Lună Plină
Te absoarbe lumea inconştient
Pe tine martoră a Omului luat din ţărână
A Soarelui bălană concubină
Să se cuprindă bolta-n ochi-mi la două o divid
Cu curcubeu cu tot al Păcii Legământ
Cu calmul trecerii din noapte la zi
E luminată Cartea şi de o închid.
10/11 Octombrie 2010,
Coşlariu, Bucerdea Gânoasă.
APOSTOL UIMIT
Sunt
pe gânduri pus
în cuget adâncit
de cele flori
minune – două –
galben-alb-roze sălbatice
nalbă-mpletită
dup-un fir de mohor
atât de verticale-n culori
că mă scutur că sunt
sunt şi cum sunt
Şi poate nu mă-nfioram…
cum nu de mişcătoare frumuseţea
prospeţime a dimineţii tronând
pe-un dom de gunoi.
Ne rabdă pământul
c-al Domnului e
ne rabdă Domnul
pământ de-al lui suntem
şi ce merit avea-vom noi?!
flori de nalbă-mpletită spre cer din nevoi
una cu una, viaţă din doi.
Bucerdea Grânoasă, Coşlariu,
02/03 Octombrie 2010.
Postări
