Câteva clipe în trecut - Ciprian de Blaj

Câteva clipe din (în) trecut se pot evoca, se pot parcurge pe diverse şi ingenioase căi, de fiecare dată original şi personalizat, şi eternizate nu ca un mod de a face artă aruncând pe un suport la discreţia atracţiei gravitaţionale, terestre sau celeste, o gamă largă de culori, viatice până la mormântale, sub impulsul de moment ocular şi cerebral dirijat al braţului creator.

Trupeşte suntem atât de legaţi şi de limitaţi! Chiar modul arătat de a face artă abundând risipa de culori sub imperiul unor trăiri emoţionale dacă nu poartă cu sine aerul sufletului dezlegat care singur transcende chiar şi numai câteva clipe în (din) trecut, sau poate sonda devenirea, amprenta în tot acest timp, adusă într-un prezent oarecare, poate fi ştearsă sau neatractivă ca mărturie pro.

Cu sufletul, paradoxal simplu şi totodată mai mult decât complex, am abordat câteva clipe din (în) trecut, clipe ale unui băiet care însuşi, urmând chemări proprii sau trimiteri ale unor trăiri celebre, a adormit ades lângă izvor, păduri cutreierând… Şi nu a adormit a dormitare ci, cu o simţire trează, tinerească, de aceea pură şi sinceră, îngroaşă rândurile visătorilor postaţi la baricada luptei de a smulge ceva prisosind, copt în sine, şi de a dărui altora: mie, ţie, nouă, care tare mă tem că în graba noastră către nu se ştie unde şi ce, înţelegem prea puţin din această adevărată bravură – a te dărui – în zi de azi când altruismul e mai degrabă un deziderat.

Ciprian de Blaj! Deşi sună a titlu de nobleţe, la prima vedere, atribuit unei persoane, este de fapt văzduhul clocotitor apreciat spiritual, mai mult decât domeniul în sine; oricâtă ar fi latifundia ea se rezumă în cele din urmă la o micuţă dar apăsătoare porţie, undeva deoparte, la ale cărei dimensiuni se zgârceşte groparul. Evidenţa care va rămâne, deoarece viiază pe temelii solide, este brandul De Blaj. Orice nume asociat acestuia negreşit se va bucura de distincţie, precum fiecare contribuind însăşi cu o notă aparte lucrează, după puterile sale, la această interdependenţă benefică creşterilor armonioase.

La cumpăna dintre mileniile doi şi trei un tânăr versifică, elev fiind şi mai apoi liceean… Ce poate fi mai frumos?! Acum, în anul Domnului 2007, precum înclinaţiile spre cele sufleteşti l-au recomandat, devenind student teolog, cu aspiraţii de a sonda sufletul în cele mai înalte ale sale, socotindu-se el şi nu puţin frământându-se, aduce aceste câteva clipe din trecut restituindu-le nouă, câţi vom mai fi având această aplecare spre lectură, intim şi sensibil. O felie mare de copilărie frumos orânduită, cu morala citită la Solomon.

Cântă, suflet, chiar ciufulit, oricum, oricând, oricui te-nconjoară, prieten sau neprietenos, dăruie din serbarea ta culoare şi-atunci surâd, se-nveselesc. Cuvinte banale, după cum eşti tu de umil, înnoite prin tine, iubesc eu.

Orice istorie personală este realizarea într-un corp a unei gândiri ce se exprimă cât poate mai bine. Într-un continuu exerciţiu de exprimare trecut prin multiple încercări (versuri, meditaţii, rugăciuni, articole diverse), din aceiaşi gândire şi mult drag pentru aproapele, Ciprian a mai frământat, dospit şi copt, iniţiative personale precum: Natura, creaţie şi dar al lui Dumnezeu; Cucerirea culmilor; Tămâia sufletului; Trandafirii petale de iubire; iar acum, Câteva clipe în (din) trecut, versuri ale copilăriei, în general, distinse prin inserţii majore definitorii sacrului.

Nimeni nu e complet altruist, însă într-un orizont adesea fără orizont iubirea adevărată devine impresia unui elan imens provenit dinspre Bine…

Mi-ar fi aproape cu neputinţă să nu versific:

De Blaj

Simplă viaţă neînchinată la exterior

Doar-doar vei dibui asemănarea

Afară de la Dumnezeu îţi este disperarea

Căci doar în El ţi-e sufletul uşor

Pe drum al negării şi-al singurătăţii

Ai ales să fugi de unul singur

Spre cei ce-s Trei în Unul sigur

Eliberator pe-o cale-a simplităţii

Unu nu se manifestă şi în altceva

Adăugirea de orice la o fiinţă

În loc să o descopere o-ntunecă-n ştiinţă

Binele împărăţeşte asupra de Frumos undeva

Deoarece-i sub vreme un cavaler cu spornic curaj

În mare Mica Romă împlântă-şi blazonul: De Blaj.

De Blaj! De Blaj!