miercuri, 30 decembrie 2009

O TOAMNĂ LUNGĂ

În toamne îi la fel obrazul ei
E verde, -i negru, i-uscăţiu
Am receptat-o-n rânduri multe telelei
Libert poetul şi ruralul ce mă ţiu

De când îi firea subzistenţa
Îl leagă pe om de coarne la plug
Cărbune-i creionează dincolo existenţa
Încă de acum tablou versificat nevulg

E circuitu-mi toamna negreşelnic ritual
Îl săvârşesc independent de cineva
Precum şi primăvara-i bal
Indiferent dacă câştig ceva

Prin primăveri îi plata toamnei toamna
Solomoniene îndreptări zac în ţăran
Trosninde se-ntreţin la focuri iarna
Nimic din ce ni-i dat nu e în van.

Bucerdea Grânoasă,
14 Decembrie 2009.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu