TOPIRE ÎN TOAMNĂ

Curge nouă-n dangăt firav de păstăi

O toamnă! zici că mare lucru nu-i;

Se sparge vântul în bătăi,

Îi bin-să taci nimic să spui.

Oase-ţi înfior oricât eşti vârstnic

Stăncuţe mii nestăvilite, droaia,

Se îmbulzesc înalt apocaliptic

Ritual ce cheamă ritmic ploaia.

Păsăruici topescu-se în ploi; până la una nu-s.

E linişte şi toamnă peste ere…

Cu ochii mari căscaţi în sus

Ca mutul vitei la tăiere,

O, de-aş putea! să pot să tac până la capăt.

Sunt bogăţii cu iz de tainic Cer

Să-mi ştiu păstra de griji la cumpăt

A înţelege dominanta… sper.

Coşlariu,

24 Septembrie 2008.