IOAN MAIORESCU – 150 – UN ARBORE GENEALOGIC

Înapoi, spre obârşii…

Mă numesc Trifu Sebastean Aurel şi m-am născut în anul 1945 în comuna Bucerdea Grânoasă. De la Aurel a derivat prenumele de Relu cu care eram apelat în mod obişnuit. De la început vreau să spun că într-un alt mod de prezentare eram „Relu lu Milu lu Pătru a lui Vâsâlia lui Adam care era văr bun cu Titu Maiorescu, fiul lui Ioan Trifu Maiorescu”. Reiese deci că sunt descendent din familia lui Ioan Trifu care, aşa după cum se ştie, acest nume a suferit modificări în timp: Ioan Trifu Maioreanu, Măiorescu şi în final Ioan Maiorescu.

Cei care mă cunosc ştiu de asemenea că obişnuit mi se spunea Trif cum de altfel şi pe unele documente eram trecut în mod eronat cu aceeaşi formulare (fără „u” la sfârşit). Pentru a înlătura orice suspiciune referitor la nume aduc ca argument trei cruci din curtea bisericii cu hramul Cuvioasa Paraschiva din Bucerdea Grânoasă: una ridicată în memoria unui strămoş, cu inscripţia: „Aici odihneşte Trifu Vasile a lui Adam zis Licu (diminutivul de la Vasile)”, una ridicată în 1946 în memoria bunicilor mei cu inscripţia: „Trifu Petru şi Istina”, se poate depista uşor având în ea un lăcaş cu un înger care se roagă, şi o a treia ridicată de mine în memoria părinţilor, cu inscripţia: „Aici odihnesc Trifu Emanoil şi Ana”. Pe toate trei se repetă acelaşi nume: Trifu. E clar că şi numele meu este Trifu.

Nu dintr-un orgoliu personal am scos în evidenţă cele menţionate mai sus; mai sunt şi alţi descendenţi din familia Ioan Trifu Maiorescu, în fond personalitatea lui depăşeşte graniţele familiei, a satului său, ajungând ca prin întreaga activitate să devină o figură luminoasă a poporului român, apreciată de contemporani şi de generaţiile următoare. Am făcut menţiunile de mai sus pentru a justifica motivul pentru care am fost solicitat la o colaborare în vederea apariţiei unei noi lucrări în care va fi vorba de Ioan Trifu Maiorescu, solicitat fiind deci în calitate de descendent din neamul acestuia.

Nu mi s-au cerut date referitoare la activitatea sa, aceasta este cunoscută bine prin apariţia mai multor lucrări dintre care ultima şi foarte bine documentată „Ioan Maiorescu – ilustru fiu a satului Bucerdea Grânoasă”, autor Szilagy C. Mihai. Mi s-au cerut în schimb dacă pot oferi date suplimentare într-un domeniu mai puţin cunoscut acela referitor la familia lui Maiorescu. În acest sens m-a abordat şi provocat acest neastâmpărat al scrisului, acest „rara avis” cum foarte potrivit îl caracterizează prof. univ. dr. Ion Buzaşi, acest fost autodidact şi fost elev al nostru, în tentativa lui de a elabora o nouă lucrare. Mihai Szilagy scrie într-un timp relativ scurt mai multe lucrări, unele cu caracter biografic-documentar, altele cu specific monografic, şi chiar volume de poezie, sub pseudonimul Mihai Târnăveanu. Mă opresc puţin asupra lui, pentru că la început când i-a apărut prima lucrare a constituit pentru mine o surpriză, surpriză care cu timpul a dispărut înţelegând că tot ceea ce face este o menire. Cei care nu-l cunosc pot crede că e de etnie maghiară. De fapt provine dintr-o familie mixtă şi asigur neavizaţii că este mai român decât mulţi alţii. Ştie să colaboreze cu cei care pot să-l sprijine, ştie să treacă peste complexe reuşind să-l determine pe Arhiepiscopul Lucian să-i aprobe să urmeze cursurile Institutului de teologie Greco-Catolică (apropo, de numele său de maghiar, la fel şi de faptul că reuşeşte să se apropie de prof. univ. dr. Ion Buzaşi care-l îndrumă şi-l sprijină în finalizarea lucrărilor pe care le abordează; în aceeaşi ordine de idei se implică în activitatea Astrei devenind preşedintele cercului cultural Astra „Ioan Maiorescu”, câştigă şi încrederea binefăcătorilor). Personal, a reuşit să mă facă să colaborez la monografia satului cu partea geografică, ca de altfel şi pe soţia mea, cu o reflecţie inspirată din perioada când a funcţionat la şcolile din Crăciunel şi Bucerdea Grânoasă, intitulată „Din iubire pentru cei ce mi-au îmbogăţit amintirile”. Mă bucur că mi-a fost elev.

Revine deci în prezent cu gândul unei noi lucrări. De data aceasta cu dorinţa de a afla noi date despre familia Ioan Trifu Maiorescu şi a urmaşilor familiei sale. Nu puteam să-l refuz chiar dacă date în plus nu prea aveam nici eu. Mi s-a spus că orice amănunt este important. În acest sens am luat legătura cu unii care, într-un fel sau altul, având afinităţi cu familia lui Ioan Trifu Maiorescu puteau furniza unele mici amănunte. În acest mod am reuşit să refac fragmente din ceea ce reprezintă arborele genealogic al familiei.

Lucrurile stau cam în felul următor:

În anul 1811 se naşte la Bucerdea Grânoasă Ioan Trifu din părinţii Ion şi Maria, fapt poetic remarcat şi de Mihai Szilagy în versificaţia Biografie.

Ioan Trifu mai are un frate, Trifu Vasile zis Bazil, despre care acesta vorbeşte într-o scrisoare către Bariţ, trimisă din Viena în 17 iulie 1850.

Ioan Trifu are doi copii, Titu şi Emilia.

Titu Maiorescu are o fata, Livia, din prima căsătorie, şi un fiu, Liviu, născut în 1862 şi mort în 1872.

Trifu Vasile (Bazil) are la rându-i trei copii: Trifu Nicolae, Trifu Vasile zis Licu şi Trifu Adam.

Cu cei trei fii începe latura Adămeştilor. Trifu Vasile a lui Adam este strămoşul meu, respectiv moşul lui tata. Unul dintre ei intrând  în ramificaţia neamului numiţi de-a lui Noci, iar celălalt ajunge solgăghirău undeva spre Turda şi nu are copii. Din această cauză la moartea lui, celălalt frate, Vasile, merge să vadă ce moştenire a rămas în urma lui.

Trifu Vasile a lui Adam, zis Licu, are la rândul lui mai mulţi copii:

1.    Trifu Ion – cu doi copii, Nicolae şi Auriţa - plecat în America timp de 18 ani de unde trimitea bani cu care fiul său şi-a cumpărat tractor şi batoză. Soţia acestuia, a lui Nicolae, mai trăieşte şi mi-a povestit ceea ce i-a spus soţul ei, că Titu Maiorescu ar fi făcut o vizită în Bucerdea Grânoasă unde a ţinut o cuvântare pe o stivă de lemne de la poarta lui Trifu Petru, în locul numit de bucerzeni „în uliţă” şi că l-ar fi cerut la maică-sa să-l lase ca să-l ducă în Bucureşti. Mama lui mai avea doar o fată şi, cu toate că bărbatul era în America, nu a fost de acord. Dacă ţinem cont că băiatul lui Titu Maiorescu murise şi că Nicolae Trifu era descendent din viţa familiei tatălui său, e posibil. Dacă lucrurile s-au întâmplat aşa, perioada în care s-a produs vizita ar fi după anul 1903 când acesta, Nicolae, se naşte.

2.    Trifu Maria, căsătorită Oarga, cu trei copii – Gheorghe, Armeana şi Măricica.

3.    Trifu Petru – moşu Pătru – avea o personalitate puternică motiv pentru care se bucura de un deosebit respect în sat. După două plecări în America se întoarce realizând o avere considerabilă.

4.    Trifu Sofia, căsătorită Juncan în Geoagiu, cu doi copii.

5.    Trifu Măricica, căsătorită Oarga, cu urmaşi.

6.    Trifu Cincu, cu urmaşi.

7.    Trifu Ana, căsătorită Mihu, cu copiii Pavel si Oănu.

8.    Trifu Vâsâlica, tatăl profesorului Bunţi Crişan.

Revin la Trifu Petru (poziţia a treia) – moşu Pătru – are şase copii: Trifu Emanoil (tatăl subsemnatului); Trifu Cornelia, căsătorită la Pajida, fără copii; Trifu Maria, fără copii; Trifu Istina, căsătorită Andrei, fără copii; Trifu Sebastean (Sevestian) rănit la Cotul Donului în abdomen, trecut apoi în spatele frontului unde devine erou-martir. A rămas o fată, Riţa, căsătorită Oargă; Trifu Ana căsătorită Mihu cu trei copii: Ion, Chiva şi Nicolae.

Trifu Emanoil, a avut trei copii: Trifu Mircea Petru, Trifu Maria, căsătorită Luduşan şi Trifu Sebastean Aurel, zis Relu.

Prezentarea celor menţionaţi va fi făcută şi sub forma unei schiţe genealogice.

Despre Ioan Maiorescu, în mod deosebit despre activitatea lui s-a scris mult. Vreau să mă refer însă la faptul că am folosit de mai multe ori numele de Ioan Trifu Maiorescu. Consider că e potrivit să se revină la această denumire chiar dacă se va produce doar pe plan local, adică strada Principală, revenindu-se, ca printr-o întemeiată hotărâre a Consiliului Local al comunei Bucerdea Grânoasă, să fie numită strada Ioan Trifu Maiorescu, iar şcoala, şcoala Generală cu clasele I-VIII să se redenumească Ioan Trifu Maiorescu. El însuşi şi-a schimbat numele de-a lungul timpului: Ioan Trifu Maioreanu, Ioan Trifu Măiorescu, Ioan Maiorescu. Aşa după cum se ştie terminaţia „-escu” în numele din Ardeal nu prea există, ori el a fost Ardelean de bună seamă, din Bucerdea Grânoasă. Admiţând propunerea îl readucem într-un anumit fel în satul lui, iar noi când trecem pe strada principală o să ne aducem aminte că suntem consăteni cu o personalitate marcantă a istoriei naţionale.

De elogiat şi dorinţa administraţiei locale de a se ridica un bust lui Ioan Trifu Maiorescu urmând exemplul celor din Pănade (ridicând bustul lui Timotei Cipariu) şi din satul Lupu (care au ridicat un bust lui Aron Cotruş). Invit organele locale să mediteze la această propunere.

Despre Titu Maiorescu, fiul lui Ioan Trifu Maiorescu, se cunoaşte aproape totul. Se naşte la Craiova în 1840, urmează şcoala primară la Craiova, gimnaziul în Schei – Braşov, pleacă la Viena unde urmează Gimnaziul academic, intra apoi în Academia Thereziană pe care o absolvă în 1858, iar în anul 1860 îşi ia la Paris diploma de licenţă în drept. Se întoarce definitiv în ţară în anul 1861, devine procuror, predă filozofia la Iaşi, în 1864 înfiinţează „Junimea”, iar în 1867 apare revista „Convorbiri literare”, organul Junimii, ajunge apoi rector de universitate, susţine discursuri la Academie, se remarcă şi în politică, devenind în perioada războaielor balcanice prim-ministru şi ministru de externe. Din anul 1855 începe notaţiile în Jurnalul personal, ţinut până în iulie 1917, format din 42 de caiete cu însemnări zilnice aflate la Academia Română şi Biblioteca Centrală din Bucureşti. În cadrul Societăţii „Junimea” erau citite poeziile lui Eminescu, iar în „Convorbiri literare” erau publicate. Personalitate complexă cu o cultură vastă, Titu Maiorescu a îndeplinit funcţii importante în domeniul învăţământului, şi după cum spuneam în plan politic şi cultural. Să nu uităm că „gena” acestei mari personalităţi a răsărit din Bucerdea Grânoasă, şi reuşita în tot ce a făcut se datorează cu deosebire educaţiei primite şi din partea tatălui său, a consăteanului nostru Ioan Trifu Maiorescu.

Eminescu Mihai ştiind că în Bucerdea Grânoasă s-a născut tatăl lui Titu Maiorescu, în timp ce se întorcea de la Alba Iulia, se întâlneşte la trecerea Mureşului cu un anume Oarga, află că acesta este din satul în care s-a născut tatăl lui Titu Maiorescu, merge cu el acasă unde rămâne peste noapte. Am putea spune că după naşterea lui Ioan Trifu Maiorescu un al doilea eveniment foarte important pentru locuitorii satului nostru ar fi tocmai această vizită a lui Mihai Eminescu.

Trifu Vasile a lui Adam zis Licu, fiul lui Trifu Vasile (Bazil) frate cu Ioan Trifu Maiorescu, era văr bun (dulce) cu Titu Maiorescu. Tata îmi povestea că era un om puternic din punct de vedere fizic. O întâmplare oarecum comică pe care o povestim aici spunea că mâncau din aceeaşi farfurie, tata cu moşul lui. Bunica le punea în farfurie, pentru el un cârnaţ mai mic şi pentru moşu unul mai mare. De multe ori moşu îi mânca şi cârnaţul lui, până într-o zi când şi el i-a luat cu furculiţa cârnaţul mai mare. Din acel moment fiecare şi-a mâncat cârnaţul.

Despre Trifu Petru, pe lângă cele spuse mai adaug că avea o gospodărie printre cele mai bine puse la punct din vremea respectivă, a susţinut financiar construcţia Monumentului eroilor, a avut funcţii în cadrul Comitetului bisericesc greco-catolic, lucra pământul cu ţiganii (o data i-a închis în grajd de seara până dimineaţa să fie sigur că a doua zi are forţă de muncă, şi pentru a se achita de datoriile de peste iarnă). El a fost cel care a ţinut să mi se pună numele de Trifu Sebastean Aurel, Sebastean în memoria fiului său dispărut pe front.

Cel mai mare fiu a lui „moşu Pătru” a fost Trifu Emanoil, tatăl meu, care aşa după cum spuneam a avut trei urmaşi: Trifu Mircea Petru, Trifu Maria şi Trifu Sebastean Aurel. Este cel care, nu de puţine ori, ne amintea despre Ioan Trifu Maiorescu, fiind şi cel care a acordat interviul profesorului dr. Vasile Frăţilă din Sâncel, cadru didactic superior al Universităţii de Vest din Timişoara; este cel care a fost bucuros când o delegaţie a liceului „Ioan Maiorescu” din Craiova a venit la Bucerdea Grânoasă şi a discutat cu ei despre cel care pentru Oltenia şi olteni a însemnat foarte mult în planul iluminării.

În viaţă, de pe latura neamului „adămeştilor”, mai sunt: fratele meu Mircea, subsemnatul Sebastean Aurel (Relu), Ion Mihu, Mihu Paraschiva, Riţa, căsătorită Oarga, şi urmaşii noştri.

Bucerzenii nu trebuie să uite să-şi respecte înaintaşii, să nu uite că din satul lor a plecat să lucreze pentru Ţara Românească şi România, şi a lucrat bine, Ioan Trifu Maiorescu. Fie şi aceast articol un semn de respect şi de aducere aminte a celui care a făcut şi face cinste neamului, ca apărător al drepturilor de limbă şi naţionalitate, lucrând el îndeosebi pentru Ţară.

„Să lucraţi!

Am lucrat şi noi, dar voi încă mai mult să lucraţi!”.

Prof. Aurel Sebastean TRIFU