Dintru început aşa vru Domnul
Omul să fie pus în lucrare.
Mă uit în palme
să constat că...
mi-am pierdut identitatea.
Totalitatea amprentelor
s-or regăsi cândva
de le va căuta cineva
în zidul bisericii crescând.
Pronunţându-se ea, însumi mă şterg.
Ana, Manole,
nemituri sunt
pământ adamic
os şi carne evaic
ba vii sunt toate
întrutoate episodic în noi.
Amprente în zid
uşori paşii fiică-mi
nălucă puţin vorbind
la prima ei prăjitură cu mere
finuţ demâncare aşternând
păsătoare încă minoră.
Mă-ntrebe oricine
cum te cheamă (?)
n-oi şti...
om pus în lucrarea
taciturnei biserici din sat
amprenta nu spune nimic.
Oricum nepasă-i lumii...
Picior de altar înlăuntru-ţi mă ţi.
Coşlariu,
14 August 2009.
Înainteserbarea Adormirii Maicii Domnului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu