LUMINA LUMINĂ

Lumina, aici, e (cu excepţii!) libertate

Nu e lumină, în gând chiar, de te simţi legat

Visezi a veşniciei mult dulce voluptate?

Cu tine însuţi să te pui în cumpănă cu Sfat!

Despre lumini scrisu-ţi-am-mai, fiind îndemnat,

Să nu fi prizonier mă dau exemplu eu

Fost-am pe dup-al unei raze trunchi legat

Pe când, fără să ştiu, eram un derbedeu.

Să nu te tamponezi ca fluturii-n lumină

Durea-va plângând în loc să te bucuri

Vei zice desigur: n-am nici o vină!

Degeaba însă zornăitu-ţi-s-au a zilelor ciucuri.

Ce şti a-mi spune de al vieţii vis?

Tu viaţa ta ţi-ai pus-o ca să şti ceva?

Ţi s-au plinit acele ce-ai însuţi decis

De unul singur sau cu reazem undeva?!

Pe-o parte au pe alta adormirea

De vremea ce nu, n-o ştie nimeni,

Vrednici suntem să ne ştim trezirea

Care-i în ziua-n oarecând ce vine?!

Coşlariu,

30 Martie 2009.