Cărarea prin urzici
a ofurilor mele
făcea că se sfârşi...
când?! nu ştiu!
necazuri pe pământ nu mai aveam
ci fiu
desculţ eram
plutindu-l unor stele.
Am acum lumina
de care-am însetat
aş da însă din multu-i
jumate pentr-o briză
un sufleţel călduţ
să mişte-n trend de criză
să-mi pământeşte sufle
şi să fiu certat.
Ce n-aş da să mai fiu
purtat părinteşte de mână!
...focalizez de sus pe nişte prezenţe
afară din sat
de m-ar costa pe loc un dulce
singur sărutat...
voi da din lumină!
jumătatea alilaltă de vână.
Coşlariu,
21 Aprilie 2009,
A treia zi de Paşti.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu