Să te bucuri doar tu
De-mbăiere
Nu ai dorit tot omul să nu ştie
Rămânerea datoare la tăcere
Aşa fu, să nu fie.
Limpede frumosul frumuseţilor
Ai scos
De pe, au!... fundul ochilor adânci retine
Scăpat ca prin minuni de dup-un dos
Ce caţi pe-aici de nu lumine?!
Sincer te văz, ai fi dorit
Să treci în şoapte
Punând lumina-n cap al orice-ar fi
Mai des decât din ziuă noapte
Făcut-ai şi din multa noapte zi.
Nu ai răcnit
Adept nicicum descreierării
Nici valuri n-ai făcut prin întuneric
Adevărul trăgând peste hotarul înserării
Lungind puţin domeniu-i în feeric.
Se taie
Din pleata singuratecului derbedeu
Cu noi, cu voi, te pomeni însuţi pe drumeag
Se scade-ntreaga râvnă de-a fi Eu
Negru pe Alb la darea în vileag.
Coşlariu,
02/03 Martie 2009.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu