Nădejdea suprimă
în loc de-a o creşte
Loveşte-n fragil
ca trăznetu-n pământ
Suflet
suflete antagonic răneşte
Să dai atenţia negrijii
de cuvânt!
Te-i bucura de zboruri
în neştire
De mile
în loc ca să plângi
Pe orizonturi
libere oricărei lărgire
Înariparea
să n-o frângi.
Oricui ar fi
anime să le ţi pe palme
Le pune-n ascendenţa dorului
de casă
S-aplici turnura ridicării
calme
Perdeaua dintre
las-o însă trasă.
Coşlariu,
28 Februarie 2009.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu