O IAU INVERS

Orbete-am fost
la faţa zării
Frunza zbucium
nu avea
Nu ştiam
nici de freamătul mării
De timpul
trecător sadea

Vorbesc pur existând
evenimente
Aud
tocmind urzirea-le peste grădine
Sensibil şoaptele
îmi par stridente
Sculptează reliefuri
ieri, azi, mâine

Vai! Se schimbă geografia
hărţii-testament
Scandal cât peşterile
doldora cu lumeşti comori
Găsesc un loc la care mă adăp
atent
Şi-o iau invers
departe de rumori

Marea maternă-mi
aud... îmi şoptea
Una
eram cu tremurul frunzei
Timpul curgător
ne-nveşnicea
Din ochi pupici
pe-ai zării obrăjei.

Coşlariu,
16 Ianuarie 2009.