ÎNALTUL BISERICII DIN NOI

Lumii deasupra grăunte

Speranţa în culori autumnale

Ne-nţeles de înaltă dorind să înfrunte

Tăcută răzbate pe-a sevelor cale.

În creştere urcând înspre izvor

Credincioşia-i altfel proporţională

Devale grabnic scoborând cu dor

Nu scade-n lumea însăşi infernală.

A lăsat-o şi el – zveltă biserică de brad

Muntelui cu totul cu piatră s-a smuls

N-a gusta-o-va a focului spuză de jad

Umple-s-a primar de-al iubirii dinamic impuls

De-a-ntregul fiind într-Unul treimic priincios

Se toacă-n sine lumea-n lumi segmente

În floarea fecioriei Cuvântul întrupatu-s-a duios

Lumii lume cu tente demente.

Naltă înţelegere din munte

Tăcută răzbate pe a sevelor cale

Lumii-i subt humus răbduriu grăunte

Speranţa în culori fără de jale.

Coşlariu, 02 Ianuarie 2009.