MOŞTENITOR

Copile, copile
m-ascultă
e de bine


cât încă sunt
parţial, în genă,
depozitarul celor ce fură


să nu zici că şti
(complaci-te cu eşecul?!)
ci mă-ntreabă de sâmburi
copile, copile


drept moştenire
mă hotărâi, copile:
îţi las o… fructă
pe nume Psaltire


fi, dar puiuţule, întrebător
(un dar ce nu-l ia nime de la tine)
nu de-ntâietatea ou găină
ci de Cuvântul ăl Nemuritor.


11/12 Decembrie 2009,
Coşlariu.

ATÂŢI DE FRAGEZI

O steauă dublă clipea din ochi isteţi.

Pe fir de aur ni i-au luat şi dus

Tinerii; plus-minus, minus-plus

Curent de toamnă a nopţii înspre dimineţi.

Să cânţi, tu om, atât de îngereşte!

Şi vesel corul lor să nu te vrea…

Au pusă-n centru, Cipriane, pentru tine-o stea

A lor pleiadă care copleşeşte.

Plus-minus – atât de tineri – minus-plus

Curent al nopţii de toamnă înspre dimineţi

O dublă steauă sclipea din ochi isteţi

Pe conductor din aur fir i-au dus.

Cât brazii Apusenilor s-au frânt Muntenii

Unu, şi-ncă unul, şi acuma fulger doi,

Să piară reaua moarte de la noi!

A secerat atâţi de fragezi teiuşenii…

Puşi-s în stelare turnuri de ivoriu

Retraşi cu candele în loc de torţe

Junişenii chemaţi de a Proniei forţe

La Ceruri cu sufletul – licăr motoriu.

Coşlariu, Cistei, Teiuş,

24/25, 26, 27 Noiembrie 2009.

Maiorescu si vesnic urmasii sai

TURNUL DE FILDES, idealul al poetilor
de pretutindeni
si al ideilor estetice inalte
promovate de Titu Maiorescu
si
de urmasii sai.

Peter Schallenberg, TEME PENTRU ACASĂ

MARNATHA. HAUSAUFGABE.

(TEME PENTRU ACASĂ)

Ne-am Peter Schallenberg-uit

Împărtăşindu-ne de-o Etică creştină.

Trei zile sufletul ne-ai doctorit

Afle-ne Domnul fără nici o vină!

Tradu-i, Părinte Mitrofane!

Să nu gândească cumva că degeaba a venit

Ci scoborând în noi varii icoane

De multe dubii ne-am mai dumerit.

Tablou din luntru spre-n afară

Când e din patimi zugrăvit

Cu totu-i numai foc şi pară

Şi chipu-apare ades schimonosit;

Tu, Padre, ne-ai venit spre împăcare

Ţi-om duce mai departe zbuciumu-ţi şi-o pace

Să potolim a lumii arşiţi şi-nsetare

Să nu mai facă rău ci bine a face.

Şi ne-a rămas de dus spiritual bagaj cu noi

De-aminte-n linişti Hausaufgabe

Apoi întâmpinând pe-aceia cu nevoi

Etern de Cer ne-om agăţa cu scoabe.

Făr-de cu capetele-n nori

La noi coboare vajnic Bunul

Cu totul să ne-mbibe-n pori

Treimic fiind, Exemplul, comunio în Unul.

A şaptea strofă-i ziua de odihnă

Cu Dar, fiind iubirea Dăruire totală,

În lina adiere Domnul vine să aducă tihnă

Tot celui ce crede fără de-ndoială.

Blaj, Crăciunelu de Jos, Coşlariu,

23-25 Noiembrie 2009.

DEZVĂLURIRE

Oare ce dezvăluieşte
mai mult şi mai bine
adevăratul profil
moral şi psihologic
al scriitorului
decât
propriile sale scrieri?

Ideea Binelui, în Mitul Peşterii al celui care nu a scris nimic: Socrate

...Opiniile mele însă acestea sunt, anume că în domeniul inteligibilului, mai presus de toate este ideea Binelui, că ea este anevoie de văzut, dar că, odată văzută, ea trebuie concepută ca fiind pricina pentru tot ce-i drept şi frumos; ea zămisleşte în domeniul vizibil lumina şi pe domnul acesteia, iar în domeniul inteligibilului chiar ea domneşte, producând adevăr şi intelect; şi iarăşi cred că cel ce voieşte să facă ceva cugetat în viaţa privată sau în cea publică, trebuie s-o contemple.(...)


vezi Mitul Peşterii
extras din Republica lui Platon, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.

PREDICAREA ÎNVIERII

Mereu te aştept…

(Tu-ntotdeauna ai venit!)

Întreagă truda-ncolo o îndrept

cu firav trupul şi gândul strunit

spre-a duce Evanghelia de Sus ce am primit

Că-n inimă vă am,

vă port, vă-ncurajez şi vă implor

în oarecare zi la mine-i hram

(vă-ndemn când pot şi pot

doar Tu-mi eşti spor):

primiţi Bună în inimi Vestea conaţionalilor!

Nu e un mod de-a fi comod

voit lăsându-te-ntrutotul atras

dar vei vedea că nu mai eşti schilod

odată ce cu pacea ai rămas

primind Cuvântul scoborât în glas.

Crăciunelu de Jos,

08 Noiembrie 2009,

Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.

Vederea cu inima

În credinţă ``organul`` vederii
nu sunt ochii,
ci inima,
prin iubire!

NICULINĂ

M-ai atât de bine dispus

cu râsu-ţi hazliu molipsitor

să-ţi dea Dumnezeu alinare

şi cu plăcinte dospite calde m-ai servit

atât de bune cât dup-o Vinere Mare

Ţi-am spus… aşa frământătură

c-un aluat să creasc-aşa

doar mama mai făcea în vremurile-i tineri

cu un miros ce împrejurul pătrundea

doar apă mai beam în zile de Vineri

"Mărioară la tătă lumea te spui

să ştie lumea cât satul Mărioară

la făcut plăcinte ca tine alta nu-i…"

şi nici n-am mâncat aşa plăcinte ca la mama

mă pomeni acum că şi io o spui.

Zicea Mărioara Cetăraşului de mama

ce zic şi io acum de tine Niculină

aşa plăcinte bune din mâini-vă am gustat

c-aţi săturat pe postitori şi pe săraci

la urmă nu vă afle Domnul nici o vină!

Ce mi-i Cisteiu, ce mi-i Grânoasă Bucerdea,

nu vreau să le laud ci-n vremi cari ning cu zahăr vanilat

aceleaşi reţete-s peste-a Târnavei vale

poftiţi la a plăcintei gustat!

Rămâi plăcut uimit ce-ţi scoate Ceru-n cale.

Coşlariu,

29 Octombrie 2009.

ORIGINALITATEA TARISOAREI MIORITICE

Din ineditele scrisori, recent publicate ale lui Cioran catre Wolfgang Kraus (Emil Cioran, Scrisori către Wolfgang Kraus, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009), găsim una dintre puţinele reflecţii prilejuite de evenimentele din România postrevoluţionară, despre care, decepţionat, declară sentenţios:

“Totul a eşuat în această ţară. Asta e singura ei originalitate.”