M-ai atât de bine dispus
cu râsu-ţi hazliu molipsitor
să-ţi dea Dumnezeu alinare
şi cu plăcinte dospite calde m-ai servit
atât de bune cât dup-o Vinere Mare
Ţi-am spus… aşa frământătură
c-un aluat să creasc-aşa
doar mama mai făcea în vremurile-i tineri
cu un miros ce împrejurul pătrundea
doar apă mai beam în zile de Vineri
"Mărioară la tătă lumea te spui
să ştie lumea cât satul Mărioară
la făcut plăcinte ca tine alta nu-i…"
şi nici n-am mâncat aşa plăcinte ca la mama
mă pomeni acum că şi io o spui.
Zicea Mărioara Cetăraşului de mama
ce zic şi io acum de tine Niculină
aşa plăcinte bune din mâini-vă am gustat
c-aţi săturat pe postitori şi pe săraci
la urmă nu vă afle Domnul nici o vină!
Ce mi-i Cisteiu, ce mi-i Grânoasă Bucerdea,
nu vreau să le laud ci-n vremi cari ning cu zahăr vanilat
aceleaşi reţete-s peste-a Târnavei vale
poftiţi la a plăcintei gustat!
Rămâi plăcut uimit ce-ţi scoate Ceru-n cale.
Coşlariu,
29 Octombrie 2009.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu