TESTAMENTUM

nu voi sta aici
ca un sac de cartofi
nu voi regreta că rămân


voi regreta probabil dacă plec
sătul de a gusta din ochi
de garduri oprite ale vecinilor fructe


aflu gravă depărtarea mea
de nu plâng nu m-oi mângâia
voi sta-mpreună cu a pleca


de-a lungul grădinii conducte
trudă suferinţă stabilitate-n nepăcat
văicăreala timpului făr-de iubit


merg drept pe riglă sănătos
racord la convertor universal
zidesc la templu întrutot zelos


chemat mă simt şi ales
am mai mâncat din pomii puşi de noi
acum abia acum am gustul dres


dincolo de orice alianţă
cine ştie cum se fâlfâie
atârnând-a norilor zdreanţă


îndrăznesc să sper a crede
în datul mie/ţie contând ca gest
că sunt/că eşti iubit pe cât se vede


se dă-n cireşe, zmeură şi pere-mere
spiritual dincol de-ntreg materialul
stăpânul pe faţă al istoricelor ere


cobor înspre celebra simplitate de la noi
netezesc cărările măturând colbul
mă pierd şi regăsesc după perdea apoi


nu vei aprecia niciodată ţara
de nu pleci în străinătăţi
întorcându-te-ndeosebi vara.

Bucerdea Grânoasă, 04 Iulie 2009.