Complexa grabnică furnică
pe a hârtiei cotidiană scrisoare
taine dă să măsoare
cu repezimea-i harnică
Jurnalu-mi public, cu intimităţi,
la biserică m-arată de Rusalii
cântând râdea lumina prin vitralii
şi-mi străpungea ciorchine-vanităţi
În Spiritul suntem noi una
ne face-n linişti să ne tragem sama
vizitez pe tata şi pe mama
doar-doar voi merita cununa
Înfoi plămânii de o plină vară
de-atât de verde aer de sub măr
adânc iubind lumina sufăr
dorind o nouă zi în fiecare seară.
Trecea furnica peste pagini de jurnal
urca din întuneric spre lumini
în paşnic purul anotimp cu crini
să vază sincer scrisu-mi actual.
Coşlariu,
10/11, 12 Iunie 2009.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu