TOATE ÎNTRUTOT

Ai noştri copii..., m-am bucurat de ei!

Ani zeci mâncat-am din cireşul lor...

La ce să mă opun, de-o fi să plece telelei,

Vieţii se prind, native taine au despre zbor.

Porunca-i însă să fim una! Să spargem cutuma!

M-oi bucura acela timp de tot:

Viaţa, copiii, cireşul, parâma,

Griji-va toate Sfântul Întrutot.

Abia atunci a lumii, ai mică a mea fărâmă,

Mai mică-mi pare, e numai amintiri;

Nimica nu m-apasă, nimic nu mă dărâmă,

Liber cuprins de galacteice porniri.

A cui e veşnicia vreau să fiu

Şi-a cui e veşnic negreşit

Cu ochii către cer să mă aţiu

Să fiu de către Împăratul despământenit...

31 mai 2009,

Bucerdea Grânoasă.