TOTU-I ÎN PRIMIRE

Urcam sfiit îngânduratul cu aripi...
Să bat...? Să nu bat...? stam în faţa uşii
Şi am bătut; şi n-am considerat a mă pripi!

Bucuros că exist arar am ezitat
Cu bunul simţ în frunte am îndrăznit
Simfonic percutând mereu am penetrat.

Mi-era cumva sfiitul dintr-un simţ
Şi se adeveri atunci acut întâia-şi oară
Din lemnul tău sări în inimă-mi un zimţ

A-n van dogitei vorovire!
Pe-aproapelui primire n-o-mplinişi
La ce ne mai filozofezi despre iubire!?

O, carte multă! Când denaturezi
Pe om din firea-i cum ar trebui să fie
Nu poţi ca să mă-mpaci, nu poţi să nu şochezi!

Esenţa toată-i în primire!

Blaj, Bucerdea Grânoasă, Coşlariu,
26/27 Februarie 2009.