SOLILOCVIU

Apă de sus cu nemiluita

Se-ntoarce din jos cu ţârăita

Se cutremur pământul a semne

La bine puţini par să se-ndemne

Teluricu-mi prieten mereu încruntat

De lângă pită şi slănină s-a sculat

Înlăcrimat e numai de la ceapă

Spre luminare-n veci nu scapă

Dincolo de post sărmană căpriţa

Se-aude că are bună cărniţa

Vorbeau în haltă nişte călători

Cică mâncară unii vânători

Plouă-ntr-atât că inundă

Asupra lumii nebune haruri abundă

Nu mai şade din păcate nime-n asceză

Inconştienţa-i afundă-n dormeză

Ies în ploaie cu-nsămânţat pieptul în faţă

Seismograful tremură în noua dimineaţă

Germenul plesneşte crapă sămânţa în două

Printre tăceri mă bucur sincer că plouă.

Coşlariu,

18 Decembrie 2008.