Bucerdea Grânoasă - din nou comună!

Comuna s-a (re)înfiinţat în anul 2006, prin desprinderea satelor Bucerdea Grânoasă,Cornu, Pădure şi Pânca din comuna Crăciunelu de Jos (Legea nr. 109 din 27 aprilie 2006).

Bibliografie recomandată

• Szilagy, Mihai C., Bucerdea Grânoasă - studiu monografic, Editura Aridia, Blaj, 2005 , ISBN 973-87028-8-7, pp. 320.

• Szilagy, Mihai C., Ioan Maiorescu - ilustru fiu al satului Bucerdea Grânoasă, biografie documentară, Editura Aridia, Blaj, 2004, ISBN 973-87028-0-1, pp.118.

• Voicu, Emil, Bucerdea Grânoasă – istoria unei localităţi din Transilvania, Editura Grinta, Cluj Napoca, 2008, ISBN 978-973-126-087-7, pp. 193.

Titu Maiorescu: O cercetare critica asupra poeziei romane

O cercetare critica asupra poeziei romane

este un studiu al lui Titu Maiorescu ce are un puternic caracter didactic.
Este urmarita aici o iniţiere în problemele generale ale artei,
încercând-se explicarea elementară a fenomenului literar.
Studiul se împarte în două capitole: I. Condiţiunea materială a
poeziei şi II. Condiţiunea ideală a poeziei.

I. Condiţiunea materială a poeziei (forma):

În acest prim capitol Maiorescu porneşte de la disocierea, în spiritul filosofiei
lui Hegel, dintre adevăr şi frumos. Adevărul, spune autorul,
cuprinde numai idei pe când frumosul, exprimat prin arte, cuprinde
idei manifestate în materie sensibilă. În interiorul artelor,
literatura are un statut singular pentru că, spre deosebire de
artele care se fac cu ajutorul unui material concret (marmura,
piatra - în sculptură, sunetele în muzică, culorile în pictură),
literatura beneficiază de o dimensiune materială incertă -
imaginile sugerate de cuvinte: "Prima condiţiune dar, o
condiţiune materială sau mehanică pentru ca să existe o poezie în
genere, fie ea epică, fie lirică, fie dramatic, este ca să deştepte
prin cuvintele ei imgini sensibile în fantezia auditoriului".
Dacă discursul ştiinţific (denumit de Maiorescu proză)
abstractizează, poezia, pentru a sensibiliza conştiinţa
cititorului, trebuie să facă apel la imagini concrete prin
intermendiul cuvintelor capabile să nască aceste tipuri de imagini.
Poetul trebuie, aşadar, să aleagă cuvântul cel mai puţin abstract.
Acest lucru se va putea face cu ajutorul figurilor de stil care vor
avea tocmai această menire de a sensibiliza conştiinţa cititorului:
epitete ornante, personificări, comparaţii. Din acest punct de
vedere Maiorescu va defini şi condiţia unei poezii reuşite:
originalitatea imaginilor sensibile şi modul de realizare. Va conta
deci noutatea "veşmântului sensibil" (imaginile folosite)
dar şi modul de realizare ("justeţea comparărilor).

Al doilea capitol,
Condiţiunea ideală a poeziei,

se va ocupa de"fondul" literaturii (poeziei). Maiorescu spune că
"ideea sau obiectul exprimat prin poezie este întotdeauna un
simţământ sau o pasiune, şi niciodată o cugetare exclusiv
intelectuală sau care ţine de tărâmul ştiinţific..." Dacă
ştiinţa se ocupă de morală, politică, filosofie, poezia va trebui
să se ocupe de sentimente general umane ca iubirea, ura, mânia etc:
"Poezia cere, ca o condiţiune materială a existenţei ei,
imagini sensibile, iar ca condiţie ideală, simţămine şi
pasiuni". Întregul studiu este elaborat în spirit critic
întrucât aceste idei estetice sunt ilustrate de Maiorescu prin
aprecieri şi exemple din literatura română şi universală. Astfel
Maiorescu dă exemple concrete de ceea ce reprezintă, în viziunea
sa, inadecavare la spiritul poeziei: ritmul lent, excesul de
diminutive etc., dar dă şi exemple de bună poezie românească
(Mureşanu, Alecsandri, Bolintineanu, Alexandrescu).

http://wapedia.mobi/ro/O_cercetare_critic%C4%83_asupra_poeziei_rom%C3%A2ne

ECUMENISMUL: RETROSPECTIVĂ TEOLOGICĂ, ACTUALITATE PASTORALĂ, PERSPECTIVE ŞI DIFICULTĂŢI

UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ NAPOCA

FACULTATEA DE TEOLOGIE GRECO-CATOLICĂ

DEPARTAMENTUL BLAJ

DOCUMENTUL DE LA BALAMAND

STUDIU ÎN CADRUL

SESIUNII DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE

ECUMENISMUL: RETROSPECTIVĂ TEOLOGICĂ, ACTUALITATE PASTORALĂ, PERSPECTIVE ŞI DIFICULTĂŢI

COORDONATOR:

CONF. UNIV. DR. PR. IOAN MITROFAN

STUDENT: MIHAI C. SZILAGY

AN I, TEOLOGIE PASTORALĂ

BLAJ, 2006

INTRODUCERE

Într-o epocă marcată de o secularizare crescândă, care-i cheamă pe creştini la o acţiune comună în speranţa împărăţiei lui Dumnezeu, normele care reglementează relaţiile dintre catolici şi ceilalţi creştini, precum şi diferitele forme de colaborare pe care le practică, sunt stabilite în aşa fel încât promovarea unităţii dorite de Cristos să poată fi continuată în mod echilibrat şi coerent, în linia şi conform principiilor stabilite de Conciliul Vatican II [1].

Mişcarea ecumenică vrea să fie un răspuns la dorul harului lui Dumnezeu, chemându-i pe toţi creştinii la credinţa în misterul Bisericii, conform planului lui Dumnezeu care vrea să conducă omenirea la mântuire şi la unitatea în Cristos prin Duhul Sfânt. Această mişcare cheamă pe creştini la speranţa că se va realiza pe deplin rugăciunea lui Isus ca toţi să fie una [2]. Îi cheamă la acea dragoste care este porunca nouă a lui Cristos şi darul prin care Duhul Sfânt îi uneşte pe toţi credincioşii [3].

Duhul Sfânt, care locuieşte în cei care cred, care umple şi conduce întreaga Biserică, înfăptuieşte acea minunată comuniune a credincioşilor şi îi uneşte atât de intim pe toţi în Cristos, încât este principiul unităţii Bisericii. El realizează diversitatea harurilor şi slujirilor, îmbogăţind cu diferite daruri Biserica lui Cristos, orânduindu-i pe sfinţi pentru a înfăptui lucrarea slujirii spre zidirea trupului lui Cristos [4].

1. DEZBINĂRILE DINTRE CREŞTINI ŞI RESTABILIREA UNITĂŢII

De-a lungul istoriei, nesăbuinţa şi păcatul oamenilor s-au opus voinţei unificatoare a Duhului Sfânt şi au slăbit puterea iubirii care depăşeşte tensiunile ce apar în viaţa Bisericii.

Încă de la începuturile Bisericii s-au produs sciziuni. După aceea, au apărut neînţelegeri mai grave şi unele Biserici din Orient nu s-au mai aflat în comuniune cu scaunul Romei şi cu Biserica din Occident[5]. Mai târziu, predominant în Occident, dezbinări mai profunde au dat naştere altor comunităţi bisericeşti. Aceste sciziuni aveau la originea lor probleme doctrinale sau disciplinare şi chiar divergenţe privind natura Bisericii. Asemenea divergenţe continuă să-şi exercite influenţa şi provoacă uneori noi diviziuni. Decretul Conciliului Vatican II despre ecumenism recunoaşte că unele disensiuni au apărut uneori din vina unor oameni de ambele părţi [6]. Cu toate acestea, oricât de mult vinovăţia oamenilor a putut dăuna comuniunii, aceasta nu a fost niciodată distrusă. De fapt, plinătatea unităţii Bisericii lui Cristos s-a păstrat în Biserica Catolică, în timp ce alte comunităţi bisericeşti, cu toate că nu sunt în comuniune deplină cu Biserica Catolică, în realitate păstrează o anumită comuniune cu ea. Conciliul se exprimă astfel: Această unitate [...] credem că dăinuie în Biserica Catolică fără a se putea pierde şi sperăm că va creşte din zi în zi până la sfârşitul veacurilor [7] .

Textele conciliare indică elementele care sunt împărtăşite de Biserica Catolică şi de Bisericile Orientale, pe de o parte, şi de către Biserica Catolică şi celelalte Biserici şi comunităţi bisericeşti de cealaltă parte [8]. Duhul lui Cristos nu refuză să se folosească de ele, ca de nişte instrumente de mântuire [9]. Totuşi nici un creştin sau creştină nu poate fi mulţumit cu aceste forme imperfecte de comuniune, care nu corespund voinţei lui Cristos şi slăbesc Biserica sa în îndeplinirea misiunii ei. Harul lui Dumnezeu a determinat membrii mai multor Biserici şi comunităţi bisericeşti să caute cu fermitate să depăşească diviziunile moştenite din trecut şi să reconstruiască o comuniune de iubire prin rugăciune, pocăinţă, cerere reciprocă de iertare pentru păcatele diviziunii din trecut şi din prezent, şi prin întâlniri în vederea iniţiativelor de colaborare şi de dialog teologic. Acestea sunt obiectivele şi activităţile a ceea ce se numeşte mişcare ecumenică[10].

La Conciliul Vatican II, Biserica Catolică s-a angajat solemn să acţioneze pentru unitatea creştinilor. Decretul Unitatis redintegratio precizează că unitatea voită de Cristos pentru Biserica sa se realizează prin predicarea fidelă a Evangheliei, prin administrarea sacramentelor şi prin conducerea exercitată cu iubire de către apostoli şi succesorii lor, adică episcopii avându-l în frunte pe succesorul lui Petru. Decretul afirmă că această unitate constă în mărturisirea aceleiaşi credinţe, în celebrarea comună a cultului divin şi în înţelegerea frăţească a familiei lui Dumnezeu[11]. Această unitate, care prin însăşi natura sa cere o deplină comuniune vizibilă a tuturor creştinilor, este scopul ultim al mişcării ecumenice. Conciliul declară că această comuniune nu cere nicidecum sacrificarea bogatei diversităţi a spiritualităţii, disciplinei, riturilor liturgice şi a elaborării adevărului revelat care s-au dezvoltat între creştini[12], în măsura în care această diversitate rămâne fidelă tradiţiei apostolice[13].

Apelul la unitate şi dragoste este îndreptat împotriva neştiinţei, împotriva mistificării, împotriva minciunii, împotriva urii dintre fraţii de acelaşi sânge...[14], este crezul unui înalt Ierarh ortodox, PS Iustinian Chira, Episcop al Maramureşului. De aceea se simte nevoia acută a cunoaşterii, demistificării, adevărului şi cultivării dragostei frăţeşti.

2. DIALOGURI

Pentru toată lumea este clar faptul că creştinismul se născuse în Orient şi aici au fost păstrate adevăratele tradiţii ale alcătuirii lui, în conformitate cu porunca Mântuitorului şi a ucenicilor Săi. Învăţătura de credinţă a fost definită în consens pancreştin în primul mileniu, prin cele 7 sinoade ecumenice. Până la 1054 Orientul şi Occidentul coexistaseră în comuniune, fără ca anumite tradiţii locale să împiedice această comuniune. Până în acest moment al marii şi dureroasei schisme, toate ereziile primului mileniu fuseseră învinse şi adevărurile de credinţă definitiv limpezite. De atunci încoace, îndeosebi în Occident, şi de aceea fiind percepute ca avându-şi cauza din catolicism, au avut loc noi alte diviziuni, începând cu secolul al XVI-lea, care au generat protestantismul, anglicanismul şi până în zilele noastre când au apărut mereu noi şi alte formaţiuni neo-protestante şi secte fel de fel.

În secolul contemporan nouă, ultimul al mileniului II, s-a manifestat o dorinţă de refacere a unităţii, care a apărut îndeosebi în formaţiunile mari occidentale, la care s-au raliat şi formaţiuni mai mici în acelaşi sens unificator.

În 1948 s-a constituit Consiliul Mondial (ecumenic) al Bisericilor.

În 1980, după multe pregătiri prealabile, Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică au hotărât să înceapă un dialog teologic bilateral pentru refacerea unităţii rupte la 1054. Anatemele reciproce fiind deja anulate, cele două Biserici s-au recunoscut ca Biserici-surori. Conferinţele pan-ortodoxe de la Rodos şi, de partea catolică Conciliul Vatican II, au deschis drumuri pline de speranţă. S-a creat o Comisie mixtă internaţională de dialog teologic între Ortodoxie şi Catolicism, alcătuită din 28 de ortodocşi (câte doi din fiecare Biserică) şi toţi atâţia catolici. Delegaţii ortodocşi au fost numiţi de fiecare din cele 14 Biserici canonice, iar cei catolici au fost numiţi de Sanctitatea Sa Papa.

Până la a şasea sesiune a dialogului (iunie, 1990, Germania, Freising) lucrările Comisiei mixte internaţionale de dialog între Ortodocşi şi Catolici au mers destul de bine. Au dat speranţe în rezolvarea unor divergenţe dintre cele mai importante între cele două Biserici, ajungându-se la vederi comune sau foarte apropiate. Aici poate fi dat un singur exemplu: La Bari, în Italia, Comisia a avut două întâlniri (1986 şi 1987). S-au discutat Tainele de iniţiere: Botezul, Mirungerea şi Sfânta Euharistie (Sfânta Împărtăşanie). După a doua întâlnire (1987), rezultatele au fost foarte bune. Aceasta se vede şi din faptul că, tot ce s-a hotărât în 1987 la Bari, apare acum în noul Catehism Romano-Catolic, aprobat de Sanctitatea Sa Papa în anul 1992 şi publicat în 1993 şi în româneşte. Care e noutatea? Se admit, cu aceiaşi valoare, cele două tradiţii, în paralel: tradiţia orientală şi tradiţia occidentală, fără să se spună că una ar fi rea şi alta ar fi bună. S-a ajuns astfel la concluzia că, în privinţa acestor Taine, cele două tradiţii pot coexista fără să constituie diferenţe ireductibile şi motive de separaţie între cele două Biserici.

Comisia internaţională de dialog ajunsese cu temele puse în discuţie, până în preajma celei mai importante, şi anume autoritatea şi conciliaritatea în Biserică, sau, mai bine zis: exercitarea autorităţii în Biserică prin conciliaritate[15].

La cererea Bisericii Ortodoxe, continuarea normală a dialogului teologic cu Biserica Catolică a fost întreruptă, pentru ca să fie imediat abordată problema care a fost numită „uniatism”[16], considerată necesar a fi reglementată cu prioritate absolută. Partea catolică a acceptat reglementarea problemei uniatismului.

3. BALAMAND 1993 - SESIUNE A DIALOGULUI TEOLOGIC

Astfel, Comisia mixtă internaţională pentru dialog teologic între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică, la a VII-a Sesiune plenară, care a avut loc la Balamand, în Liban, între 17 – 24 Iunie 1993, a discutat problema Uniatismului, metoda de unire din trecut şi căutarea actuală a deplinei comuniuni, în urma căreia a fost elaborat şi aprobat ceea ce s-a numit de atunci Documentul de la Balamand.

După ce documentul a fost difuzat, a devenit obiectul unei ample dezbateri şi se poate afirma că a generat la modul general aprecieri pozitive, chiar ţinând cont de natura sa , adică de aceea de a fi un document de dialog care a trebuit să integreze două moduri diferite de a înţelege problema studiată şi care în acelaşi timp poate să nu mulţumească prin diversele aspecte ale conţinutului său.

Anumite critici aduse documentului se datorează cu siguranţă echivocului însuşi al său, scopului şi semnificaţiei care se acordă în contextul actual afirmaţiilor pe care el le conţine. Din această cauză, este necesar să fie clarificate anumite argumentaţii făcute pe marginea textului de la Balamand, pentru a evita confuzia şi a promova colaborarea între catolici şi ortodocşi care constituie de fapt scopul primar în redactarea documentului.

Ceea ce afirmă textul de la Balamand este destul de clar şi reprezintă ceea ce comisia a dorit să exprime. Orice interpretare a documentului şi orice concluzie care s-ar putea trage din lectura lui nu implică autoritatea Comisiei, ci exprimă opinia subiectivă a celui care a făcut interpretarea textului sau a tras acele concluzii personale. Documentul de la Balamand se referă la tema generală despre uniatism ca metodă. El nu abordează direct şi nu intră în esenţa situaţiilor particulare. Nu trebuie uitată marea diversitate a timpului, circumstanţelor, şi istoria ce caracterizează originea diverselor Biserici Catolice Orientale. Nici o comunitate nu trebuie să considere că toate afirmaţiile documentului se referă în mod automat la situaţia care îi este proprie[17].

După întâlnirea de la Balamand s-au făcut declaraţii de genul: în urma deciziilor luate de către Comisia mixtă internaţională catolică-ortodoxă, una sau alta dintre Bisericile Catolice Orientale ar fi încetat să mai existe. Declaraţiile de acest gen contrastează în mod vădit cu ceea ce se afirmă în document foarte clar. De fapt, unul dintre cele trei principii fundamentale stabilite în text afirmă: În ceea ce priveşte Bisericile Orientale Catolice, este clar că ele au, (...) dreptul de a exista şi de a activa pentru a răspunde necesităţilor spirituale ale credincioşilor [18].

Ceea ce Comisia refuză este metoda, şi ea este refuzată ca şi metodă în coordonarea actualelor încercări de căutare a comuniunii între Bisericile din Orient şi Occident. După Conciliul Ecumenic Vatican al II-lea, viziunea Bisericii Catolice s-a reînnoit, şi este în concordanţă cu modul în care catolicii şi ortodocşii se consideră într-un chip nou în relaţiile lor cu misterul Bisericii şi se redescoperă ca Biserici surori [19].

Documentul de la Balamand exprimă cu convingere că metoda de urmat astăzi în încercarea de a realiza împreună (catolici şi ortodocşi) voinţa lui Cristos pentru ai săi şi planul lui Dumnezeu faţă de Biserica sa, este cu siguranţă dialogul teologic în curs [20]. Aceasta îşi urează de altfel ca Bisericile Catolice Orientale: să fie integrate – atât la nivel local, cât şi la nivel universal – dialogului de iubire în respect reciproc şi în încredere reciprocă regăsită şi ca ele să intre în dialogul teologic cu toate implicaţiile sale practice [21].

Ţinând cont de ceea ce s-a afirmat mai sus, se poate spune practic că modul în care documentul abordează problema este următorul: acesta, pe de o parte refuză uniatismul ca metodă de urmat astăzi pentru a căuta să restabilească deplina comuniune între Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă, iar pe de altă parte, afirmă cu claritate dreptul pe care Bisericile Orientale deja în comuniune cu Roma îl au de a exista şi de a acorda asistenţă credincioşilor lor.

O altă afirmaţie fundamentală a documentului de la Balamand este cea care priveşte libertatea inviolabilă a persoanelor şi obligaţia universală de a urma exigenţele conştiinţei [22]. Prozelitismul şi definirea sa au fost studiate în două rânduri în cadrul Grupului Mixt de Lucru între Biserica Catolică şi Consiliul Ecumenic al Bisericilor. De aceea când textul de la Balamand se referă la prozelitism, foloseşte termenul în sensul în care a fost definit de către Conciliul Ecumenic Vatican al II-lea şi explicitat în diversele întâlniri ecumenice. De aceea, când Bisericile Catolice Orientale, pe care guvernele comuniste după al II-lea război mondial le-au desfiinţat pe nedrept, se adresează acelora care erau credincioşii lor sau noilor generaţii ale aceloraşi credincioşi, pentru a se reîntoarce la Biserica lor, acestea nu pot fi acuzate de prozelitism. Comisia consideră că orice persoană din Bisericile Catolice Orientale, care a fost implicată direct sau indirect (făcând parte din familie) în timpul regimului comunist, cît timp aceste biserici au fost desfiinţate, ar trebui să fie liberă să se reîntoarcă la Biserica Catolică sau să rămână în Biserica Ortodoxă, în funcţie de ceea ce îi dictează conştiinţa[23]. Tot în acest context, trebuie să situăm perspectiva teologică de Biserici surori. Bisericile Catolice şi Bisericile Ortodoxe recunosc existenţa aceleiaşi structuri sacramentale dată de Cristos Bisericii sale pentru a acorda mântuirea tuturor celor care cred în El. Problema ecumenică se situează deci nu direct la nivelul persoanelor, ci la nivelul Bisericilor, ce trebuie să restabilească între ele unirea, care este voinţa Domnului.

Regulile stabilite la Balamand nu sunt norme canonice, ci, aşa cum s-a spus, reguli practice, care au valoare atât pentru unii cât şi pentru alţii.[24] Din unele comentarii ale documentului de la Balamand s-ar putea deduce că aceste reguli sunt împotriva uneia dintre părţile în cauză, în mod precis că ele sunt în detrimentul Bisericii Catolice. Aceasta nu corespunde adevărului. Încrederea reciprocă se poate instaura numai dacă regulile vor fi observate de ambele părţi; dacă atât de o parte cât şi de cealaltă va exista dorinţa de iertare; dacă atât unii cât şi alţii vor dori să-şi purifice memoria[25].

Regulile din documentul de la Balamand încurajând dialogul şi consultarea reciprocă, îndeamnă să fie evitată orice violenţă şi orice formă de presiune, cheamă la respect pentru celebrările liturgice faţă de cealaltă Biserică, recomandă să se rezolve orice cauză de contencios între Biserici prin dialog frăţesc mai curând decât să se recurgă la autorităţile civile. Problemele între fraţi într-adevăr, ar fi bine să fie rezolvate în familie, chiar dacă a apela la autorităţile civile este un drept inalienabil în cazul în care nu ar fi avut nici un efect toate încercările de a rezolva problemele în mod paşnic. Totuşi, decizia de a recurge la autorităţile civile trebuie să fie cu adevărat ultima încercare, deoarece ea prezintă creştinii care nu au reuşit să trăiască ca fraţii şi reprezintă dealtfel un scandal în ochii lumii.

4. PAŞI NOI ÎNSPRE REGĂSIRE

Pe drumul ecumenismului e de subliniat întâlnirea celor doi reprezentanţi ai Românilor – unul al Bisericii Ortodoxe şi altul al Bisericii Unite –, reuniţi la Viena în 29 Mai 1996, prin grija Organizaţiei Pro Oriente [26]. De partea ortodoxă, în nume personal, au acceptat invitaţia la dialog ÎPSS Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolit ortodox al Sibiului, care a avut alături pe PSS Andrei Andreicuţ, Episcopul ortodox de Alba-Iulia, şi pe prof. Dr. Constantin Voicu, decan la Sibiu, care nu au venit cu mandat nici din partea P.F. Patriarh Teoctist, nici din partea Sfântului Sinod, considerând dialogul neoficial. De altfel, şi invitaţiile au fost făcute personal, şi nu Bisericii Ortodoxe Române. Pentru mai mult decât o consultaţie neoficială, ar fi trebuit luate alte măsuri şi făcute alte preparative, şi nu fără implicarea Vaticanului şi, cel puţin al Comisiei de dialog internaţional dintre Biserica Ortodoxă şi cea Romano-Catolică, dacă nu şi a altor foruri ortodoxe. Aceasta pentru că problema relaţiilor în cauză este a noastră, a celor din România, dar ea nu este numai a noastră. Ea este implicată în relaţiile dintre Ortodoxie şi Catolicism, în lumina şi în perspectiva dialogului oficial în vederea unităţii, dialog organizat şi încă în desfăşurare între cele două Biserici. Discutarea problemelor noastre, între noi, ar putea fi totuşi relevantă pentru marele dialog şi pentru perspectivele lui, considera ÎPSS Antonie Plămădeală [27]. Ştim, mai spune ÎPSS Antonie, că după ce Documentul de la Balamand a fost semnat, Biserica Catolică Orientală (unită) din România l-a respins, considerând că Documentul nu reflectă situaţia reală şi eclesiologică a acestei Biserici [28].

Biserica Română Greco-Catolică Unită cu Roma, a fost reprezentată la dialogul cu fraţii ortodocşi de la Viena, la cel mai înalt nivel arhieresc şi teologic, fiind în măsură de a-şi asuma răspunderea acestui angajament şi a continuării lucrării începute aici [29]. ÎPSS Lucian Mureşan, Mitropolit al Bisericii Române Unite, prezintă comunicarea cu titlul Coexistenţa între Biserica Ortodoxă şi Biserica Greco-Catolică în România, însoţit fiind de către ÎPSS George Guţiu, Episcop de Cluj-Gherla şi Dr. Ioan Mitrofan, profesor la Seminarul din Blaj[30].

În măsura în care un dialog teologic între cele două părţi nu exista şi părea aproape imposibil până la întâlnirea de la Pro Oriente, acest Simpozion vienez nu poate fi caracterizat decât ca o iniţiativă cu atât mai lăudabilă cu cât există litigii pentru care nu se fac eforturi reale de soluţionare din partea nici uneia dintre Bisericile Românilor, putându-se constitui pentru viitor ca un punct de dezgheţ al relaţiilor frăţeşti, dialogice şi constructive.

CONCLUZIE

Putem să fim sau nu în deplin de acord cu afirmaţiile documentului de la Balamand, dar nu se poate nega în nici un fel importanta şi urgenta datorie la care sunt chemate Bisericile astăzi: ele trebuie să instaureze un nou climat bazat pe respectul reciproc şi pe dragostea fraternă care trebuie să-i caracterizeze pe învăţăceii lui Isus, uniţi în comuniunea Bisericilor surori.

Documentul de la Balamand ne aminteşte că în anumite ţări unde tensiunea este mai mare, credincioşii ambelor Biserici în timpul regimului comunist au suferit, mărturisit credinţa lor şi dovedit fidelitate faţă de Biserică. Suferinţele lor – afirmă în plus documentul – ne cheamă la unitate şi la a da, la rândul nostru, o mărturie comună spre a răspunde rugăciunii lui Cristos ca toţi să fie una pentru ca lumea să creadă (In 17, 21) [31].

BIBLIOGRAFIE

· ***Noul Testament, tradus şi adnotat de Pr. Dr. Emil Pascal, Ediţia a patra, Éditions du dialogue, Société d’édition internationales, Paris, 1992.

· Octavian Bârlea, Ecumenism românesc I, Extras din Buna Vestire, Anul XII, Nr. 4, Roma , Tipografia Poliglotă Gregoriană, 1975.

· Iustinian Chira Maramureşanul – Apel la conştiinţă şi raţiune, Ed. Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, Cluj, 1990.

· Comisia mixtă internaţională pentru dialog teologic între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică, a VII-a Sesiune plenară, Balamand, 17–24 Iunie 1993, Uniatismul, metoda de unire din trecut şi căutarea actuală a deplinei comuniuni, Documentul de la Balamand, text şi comentariu, Arhiepiscopia Sibiu, 1993.

· Câteva consideraţii asupra Documentului de la Balamand.

· Perspective, nr. 71-72, Ianuarie-Iunie 1996, Anul XIX, Paşi noi? Mitropoliţii Antonie Plămădeală pentru Românii Ortodocşi şi Lucian Mureşan pentru Românii Uniţi la simpozionul organizat de Pro Oriente în Viena, la 29 Mai 1996, cu întâmpinări de la Dr. Ioan Marin Mălinaş şi Mons. Octavian Bârlea.

· Conciliul Pontifical pentru promovarea unităţii creştinilor, Îndreptar pentru aplicarea principiilor şi normelor cu privire la ecumenism, Seria Documente nr. 21, Ed. Presa Bună, Iaşi, 2001.

· Decretul conciliar despre ecumenism Unitatis redintegratio, în Conciliul

Ecumenic Vatican II, Constituţii, decrete, declaraţii, Ediţie revizuită, Ed.

Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, 2000.

ABREVIERI

cf. – conform

Dr. – doctor

Ed. – Editura

Ef – Efeseni

Ibidem – (lat.) în aceiaşi lucrare, sau în acelaşi pasaj.

In – Ioan

ÎPSS – Înalt Preasfinţia Sa

nr. – numărul

p. – pagina

pp. – paginile

PS – Prea Sfinţitul

UR – Unitatis redintegratio

---

[1] Conciliul Pontifical pentru promovarea unităţii creştinilor, Îndreptar pentru aplicarea principiilor şi normelor cu privire la ecumenism, Seria Documente nr. 21, Ed. Presa Bună, Iaşi, 2001, pp.9-10.

[2] In 17, 21; cf. Ef 4, 4.

[3] Conciliul Pontifical pentru promovarea unităţii creştinilor, Îndreptar pentru aplicarea principiilor... , p. 11.

[4] UR nr. 2, cf. Ef 4, 12.

[5] UR nr. 3 şi nr. 13.

[6] UR nr. 3.

[7] UR nr. 4.

[8] UR nr. 21-23.

[9] UR nr 3.

[10] UR nr.4.

[11] UR nr.2.

[12] UR nr. 4 şi 15-16.

[13] Conciliul Pontifical pentru promovarea unităţii creştinilor, Îndreptar pentru aplicarea principiilor şi normelor cu privire la ecumenism, pp. 20-21.

[14] Iustinian Chira Maramureşanul – Apel la conştiinţă şi raţiune, Ed. Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, Cluj, 1990, p. 3.

[15] Comisia mixtă internaţională pentru dialog teologic între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică, a VII-a Sesiune plenară, Balamand, 17 – 24 Iunie 1993, Uniatismul, metoda de unire din trecut şi căutarea actuală a deplinei comuniuni, Documentul de la Balamand, text şi comentariu, Arhiepiscopia Sibiu, 1993, pp. 3-1o, din Cuvântul introductiv al Mitropolitului Antonie al Ardealului, Crişanei şi Maramureşului la prezenta ediţie.

[16] Ibidem, p.12, art. 1 din Introducere la conţinutului Documentului de la Balamand.

[17] Câteva consideraţii asupra Documentului de la Balamand, ale Preşedintelui Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creştinilor, Edward Idris Cardinal Cassidy, la câteva luni după apariţia Documentului.

[18] Documentul de la Balamand, Introducere, nr. 3., în Câteva consideraţii asupra Documentului de la Balamand, ale Preşedintelui Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creştinilor, Edward Idris Cardinal Cassidy.

[19] Documentul de la Balamand, nr. 12.

[20] Ibidem, nr. 15.

[21] Ibidem, nr. 16.

[22] Ibidem, nr. 16.

[23] Ibidem, nr. 24.

[24] Ibidem, nr. 21.

[25] Ibidem, nr. 20.

[26] Perspective, nr. 71-72, Ianuarie-Iunie 1996, Anul XIX, Paşi noi? Mitropoliţii Antonie Plămădeală pentru Românii Ortodocşi şi Lucian Mureşan pentru Românii Uniţi la simpozionul organizat de Pro Oriente în Viena, la 29 Mai 1996, cu întâmpinări de la Dr. Ioan Marin Mălinaş şi Mons. Octavian Bârlea; p. 4, Pregătirea dialogului.

[27] Ibidem, pp. 10-11. Vezi Comunicarea ÎPSS Dr. Antonie Plămădeală al Bisericii Ortodoxe Române, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Transilvaniei, Crişanei şi Maramureşului, intitulată Relaţiile dintre Biserica Ortodoxă şi cea Greco-Catolică din România.

[28] Ibidem, p. 14.

[29] Ibidem, p. 38.

[30] Ibidem, p. 6.

[31] Documentul de la Balamand, nr. 33.

Şcoala cu clasele I-VIII, "Ioan Maiorescu" Bucerdea Grânoasă în zi festivă

Şcoala cu clasele I-VIII, "Ioan Maiorescu" Bucerdea Grânoasă, începând din ziua de 21 Mai 2008,
la sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi mama sa Elena,
împăraţii cei întocmai cu Apostolii,
doreşte să statornicească această zi ca ZIUA ŞCOLII.


PRIMA EDIŢIE A ZILELOR ŞCOLII - 21 MAI 2008

Programul manifestărilor:

-Porţi deschise spre cunoaştere - lecţii deschise;
-Ioan Maiorescu - ilustru fiu al satului Bucerdea Grânoasă - sesiune de comunicări ştiinţifice, referate, expuneri;
-Memento Ioan Maiorescu- evocare Ioan Maiorescu, slujba religioasă;
-Şcoala-n versuri şi cânt - moment literar-artistic susţinut de elevii şcolii;
-Obiceiuri de nuntă - interpretare a copiilor şcolii. Traseul nunţii. Vornicitul.
-Ieri şi azi în şcoala noastră... - întâlnire cu cadrele didactice pensionate care au activat în şcoală;
- Lansarea primului număr al revistei şcolare "Dialogul spicelor";
-Voicu, Emil, Bucerdea Grânoasă – istoria unei localităţi din Transilvania, lansare de carte,
Editura Grinta, Cluj Napoca, 2008, pp. 193.
-Pagini de poveste - Bal mascat (Carnavalul copiilor).

A consemnat ca invitat, fost elev, preşedinte al Cercului Cultural ASTRA Ioan Maiorescu Bucerdea Grânoasă, Mihai C. Szilagy.

Din partea ASTREI am remarcat şi premiat activitatea Centrului de documentare şi informare al Şcolii şi vrednicia coordonatorului, documentarist Mezei Ştefan Zolti, implicarea cadrelor didactice şi a directorului, prof. Bărbuleţ Vasile.

Participă primarul comunei Aldea Ion, viceprimarul Gabor Arpad, consilieri locali. Ceremonia religioasă oficiată de Pr. Dulău Dan.

Manifestări de suflet reuşite, bineînţeles cu aspiraţii mai înalte pentru ediţiile viitoare, este concluzia organizatorilor şi a participanţilor. La mulţi ani de Ziua Şcolii! iar Dialogul Spicelor să fie rodnic atunci când se va face culesul (bilanţul).

UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ NAPOCA

FACULTATEA DE TEOLOGIE GRECO-CATOLICĂ

DEPARTAMENTUL BLAJ

PROSPERITATEA VIEŢII SPIRITUALE

ÎN PAROHIA GRECO-CATOLICĂ

BUCERDEA GRÂNOASĂ

PÂNĂ LA INTERZICEREA BISERICII

ROMÂNE UNITE CU ROMA, ÎN ANUL

1948

COORDONATOR:

PR. PROF. DRD. ANTON RUS

STUDENT:

MIHAI C. SZILAGY

ANUL I, Teologie pastorală

Blaj,

2005

INTRODUCERE

În dorinţa noastră de a aduce o modestă contribuţie la o mai bună cunoaştere a trecutului spiritual dintr-o parohie greco-catolică, până în momentul care se dorea a fi fatal pentru Biserica Unită cu Roma Greco-Catolică, 1948 – anul de tristă amintire a interzicerii sale, am socotit cel mai util a extinde cercetările în viaţa conparohienilor noştri din comuna Bucerdea Grânoasă. Ne-am propus în acest sens a cerceta înscrisuri oficiale, astfel clasificate în arhive şi biblioteci, cărţi şi periodice relative la tema propusă, dar şi extensii ale documentării în teren, fructificând ceea ce am crezut de cuviinţă în cele ce urmează.

2. ISTORIC

2.1. ASPECTE GENERALE

Iată ce ne spune Şematismul, ca informaţie imediată la momentul apariţiei sale, dar şi retrospectiv, cu o valoare de nepreţuit în ceea ce priveşte concentrarea şi păstrarea memoriei colective, la modul general, dar şi focalizând pe spaţii elementare şi subiecţi aparţinând ei, precum parohiile şi oamenii din fruntea lor:

„Bucerdea-Grânoasă ( Buzás-Bocsárd), gară, staţiunea căii ferate, staţiune de telegraf, oficiu poştal Karácsonfalva. Depărtat de la Scaunul protopopesc 7 kilometri. Parohie înfiinţată la anul 1800. Biserică de lemn din anul 1800 în onoarea Cuviósei Paraschive. Casă parohială de pétră. Sub libera conferire a ordinariatului. Matriculă are de la anul 1827. Scóla de pétră din anul 1899. Şcolari: 58; ficiori: 31; fete: 27; de repetiţie: 19; ficiori: 9, fete: 10. – Paroh Onoratul Domn Nicolae Medeşan. Docente: Domnul Nicolae Bărbat. Cantor: Nicolae Moldovan. Curator primar: Vasile Mihălţan.

Pe la anul 1733 parochia acésta se ţinea de districtul Biei; numera 460 suflete, ca şi astădi erá parohie curat greco-catolică; avea biserică şi casă parochială; proprietatea bisericii consta din loc arător de 6 jugăre. Preoţii erau doi: popa Nicolae şi popa Ioan. După moartea acestor preoţi, pe la capetul veacului al XVIII-lea funcţionà popa Man, lui i-a urmat Nicolae Pop, după acesta Ioan Oltean, care un timp a avut de capelan pe Ioan Orga, de presinte vice-rectorul seminariului clerical, iar de la anul 1880 funcţionéză actualul preot Nicolae Medeşan. Fericitul ep. Grigorie Maior a făcut o fundaţiune în folosul bisericii şi a preotului, asemenea mai sunt fundaţiuni făcute de popor în folosul bisericii, în folosul scolei şi a docentului – venitul congrual era de 627 corone 50 fileri[1].

2.2. ADMINISTRARE

Pe la anul 1842 districtul Blajului numără 14 parohii între care şi Bucerdea Grânoasă. În acelaşi izvor documentar găsim lista averilor administrate de Administraţia Centrală Capitulară, înfiinţată cu începere de la 1 Ianuarie 1901, ca o urmare şi completare a Casei Centrale Arhidiecezane, cu scop de a inspecta şi administra toate averile imobile, cum ar fi case, moşii, păduri, mori edificate, şcoli etc. precum şi îngrijirea de toate treburile fondurilor şi fundaţiunilor. Este esenţial de prezentat starea materială a vieţii, condiţionându-se reciproc cu o mai bună calitate a vieţii spirituale în anumite momente.

În lista acestor averi găsim pomenită Bucerdea Grânoasă la punctul 1, respectiv 4, lista fiind alcătuită din 11 puncte, astfel:

,,1. Averile fondului bazilitan situate pe hotarele comunelor Bucerdea Grânoasă, Tiur, Ciufud, Blaj, Blaj-sat, Petrisat, Sâncel, Pănade, Veza, Cergăul Mare, Cergăul Mic, Cenade, precum şi morile din Blaj şi Petrisat.”

Respectiv „4. Averile fondului Láday, situate pe hotarele comunelor: Petrisat, Iclod, Sâncel, Bucerdea, Hususău şi Glogoveţ”[2][3].

2.3. OAMENI AI CĂRŢII

Tot în Şematismul pe anul 1900, la Indicele persoanelor aflăm:

„Medeşan Nicolae, născut în Ibişdorful săsesc în anul 1824. A absolvit gimnaziul din Blaj. Cursurile teologice în Seminarul domestic. Văduv. Hirotonisit în Oradea Mare în anul 1850 şi denumit tot de atunci administrator parohial în Ibişdorful săsesc, unde a funcţionat până în anul 1855, când fu denumit paroh în Mănărade. Aici funcţionă până în anul 1876 când prin scripta consistorială nr. 3716 fu denumit paroh în Bucerdea Grânoasă.”[4]

Tot la Indicele persoanelor, aflăm că: „Mihălţan Ioan, s-a născut în Bucerdea Grânoasă la 5 Ianuarie 1844. Studiile gimnaziale şi le făcu la Blaj, susţinând examenul de maturitate în anul 1865. Cursurile teologice în Seminarul domestic, terminând în anul 1869. Hirotonit în Blaj la 20 Noiembrie 1874 şi tot atunci dispus de administrator parohial în Odverem. A mai funcţionat de la 1870-1874 ca învăţător în Bucerdea Grânoasă.”[5]

Tot la Indice de nume aflăm un „Ioan Moldovan (sunt cinci cu acelaşi nume), născut în Bucerdea Grânoasă la 26 Iulie 1845. Studiile gimnaziale le urmă la Blaj susţinând examenul de maturitate în anul 1865. Cursurile teologice în Seminarul domestic terminate în anul 1869. Căsătorit. Hirotonit la Blaj, în anul 1874 şi numit prin decretul din data de 14 Februarie 1874, nr. 637, paroh la Aiudul de Sus. Aici funcţionă până în 23 Iunie 1880 când fu numit în Ciunga. De la 1870 până la 1873 a mai funcţionat ca învăţător în Orlat.”[6]

Răsfoind mai departe aflăm că: „Pop Simeon, s-a născut în Bucerdea Grânoasă la 29 April 1848. Studiile gimnaziale le făcu la Blaj, susţinând examenul de maturitate în anul 1868. Cursurile teologice în Seminarul domestic terminând în anul 1872. Căsătorit. Hirotonit în Blaj la anul 1873. Denumit la 14 Iuliu 1873 administrator parohial în Craiden, unde funcţionă până la 25 Martie 1889, când în poterea decretului din 24 Nov. 1888, nr. 3736 se strămută la Naoiu.”[7]

Un alt nume aflăm aici legat de Bucerdea: „Simu Ioan, născut în Ciufud la 1875. Studiile gimnaziale şi examenul de maturitate le făcu în Blaj, terminând la 1894. Cursurile teologice în Seminarul domestic la 1898. Căsătorit. Hirotonit la 7 April 1900 şi tot atunci denumit capelan în Abrud. A funcţionat un an ca învăţător în Bucerdea Grânoasă.”[8]

Iată cum satul a dat din el, precum a ştiut a şi primi în el oameni ai Cărţii – preoţi şi învăţători – ridicători ai mulţimilor întru cele spirituale.

3. SUSŢINEREA VIEŢII SPIRITUALE

3.1. CERCETĂRI DE ARHIVĂ

Lista fondurilor şi a colecţiilor ce pot fi cercetate prin sala de studiu la arhivele statului Alba Iulia (referitoare la Bucerdea Grânoasă).Extinzând cercetările în arhivă, am aflat catalogate următoarele colecţii de documente:

1. Parohia greco-catolică Bucerdea Grânoasă, între anii 1866-1948, nr. de fond 478, nr. inventar 1716

2. Parohia ortodoxă Bucerdea Grânoasă, între anii 1949-1965, nr. de fond 1250, nr. inventar 1795.

3. Postul de jandarmi Crăciunelul de Jos, între anii 1931-1949, nr. de fond 374, nr. de inventar 1158.

Mergând pe firul temei propusă de noi spre documentare, am ales spre studiu ceea ce ne edifică în temeiul nostru că existând suportul material atât de bogat şi diversificat, prefigurând o comunitate umană unită care susţinea toate acestea, erau create toate premizele cel puţin la fel de înfloritoare dinspre latura spirituală a oamenilor, pe relaţia trup-suflet, la a cărei împlinire cugetau din cele mai vechi timpuri.

3.2. SUPORTUL MATERIAL AL VIEŢII SPIRITUALE PROTOPOPIATUL BLAJULUI

Parohia greco-catolică Bucerdea Grânoasă

Inventar despre averea mobilă şi imobilă a sus numitei parohii la finea anului 1914[9].

3.2.1. Realităţi:

1. Biserică de cărămidă acoperită cu ţiglă; valoare 48.000 coroane.

2.Casă parohială cu 4 chilii şi culină de vară, în ele sunt 3 cuptoare, cu pivniţă sub ele; valoare 14.000 coroane

3.1 grânar de scânduri acoperit cu şindrilă, valoare 1000 coroane.

4.1 grajd pentru vite din cărămidă, în legătură cu o şură şi ferdelă acoperit cu ţiglă; valoare 5000 coroane.

5.Un coteţ de bârne acoperit cu ţigle şi altul de scânduri acoperit cu scânduri, valoare 500 coroane.

6.Un coşer de leţe acoperit cu scânduri; valoare 200 coroane.

7.Şcoală cu o sală de propunere, 2 chilii pentru locuinţă docent, acoperită cu ţiglă, valoare 5000 coroane.

8.O culină de vară cu cuptor de pâine acoperite cu ţiglă, în valoare de 500 coroane.

9.În sală un cuptor şi altele două în chilii, valoare 500 coroane.

10. Cinctură la biserică, casele parohiale şi şcoală cu pălant din blane, valoare 2000 coroane.

3.2.2. Pământuri:

1. Proprietatea bisericii Agrii (arător) – 28 jugăre, valoare 25000 coroane

2. Proprietatea şcolii Agrii (arător) – 16 jugăre, valoare 14000 coroane

3. Porţiunea canonică Agrii (arător) – 51 jugăre, valoare 52000 coroane

4. Porţiunea can. Cantorală Agrii (arător) – 12 jugăre, valoare 12000 coroane

5. Cimitirul nou Agrii (arător) – 3 jugăre, valoare 2000 coroane

6. Cimitirul intern Agrii (arător) - 1 jugăr, valoare 1000 coroane

7. Cimitirul vechi Agrii (arător) – 4 jugăre, valoare 1000 coroane

3.2.3. Ustensile, ornamente, odoare şi cărţi bisericeşti

Sunt enumerate 23 de numere curente în sumă de 18870+800 coroane = 19670 coroane

La poziţia nr. 10 figurează iconostasul cu precizarea că a fost pictat de Flaviu Domşa, având o valoare de 10000 de coroane.

Cărţile liturgice figurează la poziţia nr. 20 astfel:

- 1 evanghelie cu cirile, 1 cu latine

- 1 liturghier cu cirile, 1 cu latine

- 1 Triod

- 2 Pentacostare

- 2 Strajnice

- 2 Ochtoice

- 1 Catavasier

- 1 Mineiu

- 1 Orologhier

- 2 Apostolare

- 4 Eucholoage

3.2.4. BLAJUL ŞI PONDEREA SA CU CARTE DE CULT

LA ÎNTREŢINEREA SPIRITUALITĂŢII

În inventarul pe anul 1940 găsim menţionată provenienţa şi vechimea cărţilor astfel: Evanghelia cu cirile an 1835; Evanghelia cu latine 1900; Liturghierul cu cirile an 1807, cu latine 1905-1931; Triod cu cirile an 1807; 2 Pentacostare an 1735; Mineiu cu cirile Bucureşti; 2 Strajnice cu cirile Blaj; 1 Strajnic cu latine Blaj 1929; 2 Ochtoice mici cu latine Blaj an 1918-1927; 1 Catavasier cu cirile Blaj; 2 Euholoage cu latine Blaj – 1868-1893; 1 Apostolier cu latine Blaj an 1911; Apostolier cu cirile Blaj; 2 Ochtoice mari cu cirile Bucureşti.

3.2.5. IMPLICARE UMANĂ

La 31 Decembrie 1914 preot paroh la Bucerdea Grânoasă semnează George Meseşanu, contrasemnează protopop Ambroziu Cheţianu.

Curator: Vasilie Mihu

Membrii de încredere: Ioan Sârbu (casier scolastic)

Andrei Sârbu, George Moşneag,

Simion Mihălţan.

La 31 Decembrie 1921 acelaşi preot paroh George Meseşanu, protopop A.C. Domşa, curator Ioan Şuteu, casier scolastic Simion Oarga, membrii de încredere Cistian, Ioan Trif.

La 31 Decembrie 1924, acelaşi paroh, acelaşi curator, la membrii de încredere în plus Ioan Ioica.

La 31 Decembrie 1926, acelaşi paroh, curator Niculaie Mihu.

La 31 Decembrie 1927, acelaşi paroh, curator Ioica Ion, casier Mihu Nicolae, membrii Ion Cistian, Traian Mihu, Andrei Sârbu.

La 31 Decembrie 1928, acelaşi preot, protopop Vasile Moldovan, curator Petru Trif, casier George Moşneag, membrii de încredere Ion Cistian, Traian Mihu, Andrei Sârbu.

La 31 Decembrie 1930, aceiaşi preot şi protopop, curator Petru Trif, casier Toader Mihu.

La 31 Decembrie 1932, aceiaşi preot şi protopop curator Aurel Bălău, casier Toader Mihu, membrii de încredere Mihu Nicolae, Andrei Sârbu, Ioan Şuteu.

La observaţiunile făcute de Exactoratul arhidiecezan la raţiunile aprobate pe anul 1935 la punctul 4 care prevăd ca „despre cucuruz să se poarte evidenţă sau numai în boabe sau numai cu tuleul, aşa cum se face acuma pot proveni încurcături”; răspunde reprezentanta parohială cu următoarele: „Evidenţa cu magazia bisericei de cucuruz nu se poate face sau numai cu boabe sau numai cu tuleul din motivul că împrumutul se dă privaţilor primăvara cu boabe, iar încasarea se face în toamna aceluiaşi an cu de 3 ½ ori atâta cu tuleul. Nu să poate aştepta încasarea împrumutului până în primăvara anului viitoriu din motivul că atunci debitorii fiind lipsiţi de bucate nu să poate încasa. După o administrare conştiincioasă încurcături nu pot proveni.

Biserica reformată de aici încă-şi are magazina bisericei şi şi la ei tot numai aşa să poartă evidenţa.”

Din Raţiunile cultului greco-catolic din parohia Bucerdea Grânoasă pe anul 1937 aflăm, la punctul 2, că „Din conspectul arenzilor s-a omis debitorul Maier Cula, care la finea anului 1936 era dator cu suma de lei 150”. Tot aici la punctul 6 se cere desluşire „Pentru ce s-au dat parohienilor 10 ferii de vin, cari au costat lei 1212, cu ocazia cumpărării celor 7 jugăre de pământ, deoarece din socoţi nu apare că ei ar fi contribuit cu ceva la cumpărarea acelui teren.” La aceasta reprezentanta parohială dă următorul răspuns: „Cele 10 ferii de vin cari au costat 1212 lei, s-au dat parohienilor cu ocazia cumpărarii celor 7 jugăre de pământ la cererea insistentă a lor, pentru bucuria că au putut să cumpere acel loc din veniturile magazinei bisericeşti, magazin fondat şi susţinut anual de ei prin împrumuturi şi plătirea de % cam urcate după acele împrumuturi”.

3.2.6. Şcoala

Existenţa şcolii de la Bucerdea Grânoasă, este semnalată în indicii din arhiva Mitropoliei Blajului la sfârşitul secolului XVIII care „dau numele următoarelor localităţi cu şcoli în epoca iosefinică... în districtul Blajului – Bucerdea Grânoasă, Cergăul Mare, Crăciunelul de Jos, Mănărade, Mihalţ”[10].

Şcolile se ridicau pe lângă Biserica Unită, sub a cărei atentă preocupare stăteau, învăţătorii fiind oameni rânduiţi din sânul ei să lumineze satul românesc greu apăsat în neştiinţă de carte spre a putea fi mai uşor de exploatat, în toate privinţele, de către privilegiaţii vremurilor. Orientarea spre Apus a Bisericii a adus poporului român libertate prin cultură.

Oficiul şcolar (şcoala confesională) s-a vândut comunei politice în anul 1933[11]. Preţul de vânzare 75.000 lei.

Existenţa bisericii, a şcolii pe lângă ea, a unei frumoase evidenţe a unităţii parohienilor concentrată pe creşterea şi gospodărirea patrimoniului material ca suport vieţii spirituale, ne arată clar benefica întrepătrundere a acestora.

3.2.7. REUNIUNEA „SFÂNTA MARIA”

La 31 Decembrie 1938 preot paroh este Eugeniu Anca, curator Aurel Bălău, casier Toader Mihu, membrii de încredere I. Cistian, Ioan Şuteu, Mihu Niculaie. În 1939, apare în plus membru de încredere Moga Ironim.

Din anul 1939 apar actele Reuniunii „Sf. Maria” a femeilor române unite din parohia Bucerdea Grânoasă.

Prezidentă Otilia E. Anca (preoteasa)

Casieră Aurelia Meseşan

Membre de încredere Anica Moşneag, Maria Vasiu

Din anul 1942 casieră semnează Maria Avram

În anul 1943 membre de încredere Nicoară Maria, Nicoară Susana, Mihu Malvina.

Din mai multe mărturii ale oamenilor satului reiese vrednicia până la cele mai mici amănunte a preotului Eugeniu Anca şi a preotesei Otilia: toată lumea era primită de Crăciun la colindat, chiar numai cu cel mai mic bănuţ răsplătită dar nu era refuzat nimeni, poarta fiind mereu deschisă.... Totul era curat, ordonat, iar curtea împodobită de flori minunate, încât ,,îţi era frică să calci în curte”[12].

3.2.8. CONLUCRAREA PAROHIENILOR

Dosar 1/1915 Parohia greco-catolică Bucerdea Grânoasă

În conspectul arenzilor pe anul 1915 găsim:

1. „Husuiapa” – 25 jugăre – arendator Vasile Dobra

2. „Cimitirul nou” – 2 jugăre – arendator Maria Neamţ

3. „Cimitirul intern” – 1 jugăr – Paraschiva Moşneag

4. „Locul şcolii” – 14 jugăre – Ioan Sârbu

În conspectul chiriilor pe anul 1915 găsim şapte plătitori de chirii astfel:

1. Iacob Ognean

2. Vasile Corbu

3. Tănase Barna

4. Simion Câmpean

5. Ioan Bogdan

6. Alexandru Pescar[13]

7. Mihăilă Căpuzan

Din conspectul venitelor din alte realităţi pe anul 1915 rezultă că grădina Şcolii era folosită de către curatorul Mihu Vasile cu un venit adus parohiei de 36 coroane anual.

Dosar 1/1916 Parohia greco-catolică Bucerdea Grânoasă

Idem ca în dosarul 1/1915 în plus găsim lista a 110 nume care au oferit între 2 şi 20 de coroane pentru binefacerile bisericeşti. Iată numele în ordinea din listă:[14]

1. Ilie Mărtinu şi soţia Maria
2. Indreiu Sârbu şi familia
3. Şiuteu Niculae şi familia
4. Filimonu Ioica şi familia
5. Moga Ioanu lui Dinu şi familia
6. Nicoară Ironimu şi familia
7. Maieru Simionu şi Anica
8. Moldovan Maria şi Toaderu
9. Petruţia Nicolae şi familia
10. Hăbeanu Simion şi familia
11. Cistianu Ioanu lui Ironimu
12. Ocneanu Niculae şi Paraschiva
13. Urianu Iluţiu şi Carolina din Ocnişoara
14. Mihălţian Susana, copii Ioan, Trăianu
15. Ioica Ironim şi Emilia
16. Mihu Toader lui Pavelu
17. Mihu Melintie lui Todoru
18. Hinzo Ioanu şi familia
19. Aldea Niculae şi familia
20. Mihălţan Simion şi Maria
21. Teuşianu Giarasin şi familia
22. Beldean Ioanu lu Ioanu şi familia
23. Soporan Ioanu şi Cătălina
24. Krisianu Cornelie
25. Sârbu Niculae lu Vasile şi familia
26. Ioica Ioanu şi Anica
27. Soporan Vasilie şi familia
28. Dumitru Drăgoiu şi familia
29. Trifu Vasilie şi familia
30. Ioica Ioanu şi familia
31. Posicu Ioanu şi familia
32. Korbu Vasilie
33. Orga Pavelu şi familia
34. Soporanu Niculae şi Istină
35. Sîrbu Ioanu lu Georgiu şi familia
36. Soporanu Ioanu lu Nicolae şi Maria
37. Pintea Tănasă şi Ioană
38. Kinpean Năneo şi familia
39. Soporan Filimon şi familia
40. Mojneag Anica, văduvă, şi Ană
41. Moşneagu Maria şi Istină
42. Otveremean Onichie şi familia
43. Haiasni Georgiu şi Maria
44. Popa Ioanu şi familia
45. Sârbu Ioanu şi Susană
46. Nicoară Arsăntea şi Niculae
47. Mihu Niculae lu Mihăilă şi familia
48. Preaţia Gavrilă şi familia
49. Dobra Vasile şi familia
50. Zoltan Simion şi familia
51. Zăhan Dumitru şi Sofie din Crăciunel
52. Lupea Mihăilă şi Lina din Obreja
53. Masio Mihăilă şi familia
54. Moga Vasile şi familia
55. Bologu Niţio şi Anica
56. Trifu Petru şi familia
57. Dobra Ghiurco şi familia
58. Preaţia Mihăilă şi Ană
59. Luncanu Ioanu şi Maria
60. Moşneag Toaderu şi familia
61. Moşneag Paraschivă
62. Mihălţian Cula şi familia
63. Sîrbu Ioan lu Chirilă şi familia
64. Moga Ironim şi familia
65. Ocneanu Iacobu şi Ană
66. Bogdanu Ioanu şi familia
67. Barna Tănasă şi familia
68. George Moşneag lu Todoru şi familia
69. Sârbu Ioanu şi familia
70. Nicoară Ioanuţiu
71. Ocneanu Ioanu şi familia
72. Kanpean Ioanu şi familia
73. Sârbu Simionu lu Trifan şi Maria
74. Ioica Mitru şi familia
75. Orga Niculae şi Maria
76. Kolesie Ioanu şi Susană
77. Pasicu Anica şi familia
78. Lopăzanu Ioanu şi familia
79. Kömives Ioanu şi familia
80. Străjan Simion lu Georgiu
81. Cistianu Melintie
82. Kolesie Ioanu şi Maria
83. Kolesie Simionu şi familia
84. Korbu Iacobu şi Susană
85. Sârbu Ioanu şi Sico
86. Kămpean Ironim şi Maria
87. Mărginean Arsentea şi familia
88. Nicoară Iosivu şi familia
89. Moga Gavrilă şi familia
90. Docoleanu Ioanu şi Lina
91. Vasiu Ghedeon şi Carolina
92. Rusu Achim şi Mărie
93. Mihu Vasilie lu Pavelu şi familia
94. Korbu Ioanu şi familia
95. Moşneagu Georgiu lu Cula şi familia
96. Voicu Ioanu şi familia
97. Mărianu Vasilie şi Lucreţia
98. Dobra Todoru
99. Rosia Ioanu şi Anica

100. Moşneagu Ioanu şi Anica

101. Orga Teofilu şi familia

102. Tocaciu Ioanu şi familia

103. Avram Ioanu şi familia

104. Komanu Georgiu şi Paraschiva

105. Ioica Dumitru

106. Kolesie Ioanu şi Raveca
107. Mihu Mihăilă şi familia
108. Moga Ană şi Anica
109. Cistianu Paraschiva
110. Moga Iacobu şi familia

Dosar 1/1922 Parohia greco catolică Bucerdea Grânoasă

Chitanţă de 100 de lei plătită de Ghedeon Vasiu drept pomană pentru fratele său Vasiliu „mort pre câmpul de luptă”, datată 16 Decembrie 1922. Spiritul morţilor se pomeneşte Împărăţiei Cerurilor prin multe astfel de evidenţe scriptice, dovezi ale credinţei în nemurirea sufletului şi în Învierea de Apoi.

Chitanţă în valoare de 49 de lei plătiţi de Simion Beldean bisericii greco-catolice din Bucerdea Grânoasă pentru făcutul a 24.500 cărămizi în locul numit „Husuiapă”, datată 19 Iunie 1922.

Pe o chitanţă din 17 Mai 1922, în valoare de 22 de lei plătită către Pataky József aflăm că acesta este „măiastru făurar” (fierar). Biserica apropia credincioşii în toate zilele săptămânii, prin activităţi lucrative diverse. Laudă şi manifestări de credinţă, nu se aduc doar duminica şi în sărbători, ci din moşi strămoşi a rămas datina de invocare a puterilor cereşti, în orice întreprindere oricât de măruntă, mai cu seamă la lucru, dar şi la drum: Doamne ajută! După săvârşirea acţiunilor în care s-a invocat ajutorul divin dă-ne Doamne, ca mod firesc a sfârşitului început, numai Dumnezeirea fiind fără de-nceput şi fără de sfârşit, se recunoaşte ajutorul prin ţărănescul dar din inimă Doamne-ţ' mulţam.

Pe mai multe chitanţe apare Oarga Simion ca inspector şcolar.

Din 1923, Parohia din Bucerdea Grânoasă figurează cu abonament la foaia săptămânală „Unirea Poporului” Blaj – aducţiune de spiritualitate, informare şi cultură.

La Casa de economii şi societate pe acţiuni „Patria”din Blaş s-au făcut depuneri începând cu 7 Septembrie 1922 din care s-au achitat la 1 Noiembrie 1923 suma de 1559 coroane şi 40 fileri ca „fond pentru repararea bisericii greco catolice Bucerdea”, locul de coborâre şi sălăşluire a Spiritului Sfânt.

3.2.9.CERCETĂRI ÎN TEREN

Preoţii care au slujit Bucerdea Grânoasă la creşterea patrimoniului de spiritualitate, într-atât s-au legat de acest loc încât aşteaptă dincolo de mormânt Învierea spre viaţa veşnică. Ei nu au părăsit satul nici morţi, ci s-au adăugat lui, ţărână întoarsă la ţărână.

În cimitirul de la biserica românească[15], am aflat de pe înscrisurile de pe cruci următoarele: Demetriu Metea – protopop mort în 1913, în etate de 71 de ani şi soţia Veronica Gherasim, moartă în 1915 în etate de 66 de ani.

Marian Peculea – preotul Bucerzii Grânoase, născut la 5 Martie 1861, mort la 13 Maiu 1914

Dintre numele care azi nu se mai regăsesc în sat aflu doi Meseşian, George şi Aurelia, astfel scrişi pe cruci, pe care le identific cu fostul preot greco-catolic şi soţia sa.

4.MĂRTURII

4.1. VIAŢA SPIRITUALĂ REFLECTATĂ ÎN UNIREA

Din colecţia revistei Unirea[16] aflăm în articolul Colecta cruceriului, că pr.Nicolae Medeşan, paroh în Bucerdea Grânoasă s-a asociat la iniţiativa de a colecta câte un cruceriu(bănuţ, n.n.) de persoană în planul integru Anul,omul şi cruceriul, cu 1200 de persoane din parohie. ,,Scopul nostru este mărirea lui Domnedieu şi fericirea poporului nostru; este să arătăm de ce suntem capaci (capabili, n.n.) cu puteri unite!” Iată ataşamentul la scop a întregii parohii: în unire spre mărirea lui Dumnezeu, toate posibile prin Biserica Sa şi slujitorii ei.

Un alt număr al revistei[17] vorbeşte despre haruri cereşti şi daruri pământeşti, astfel:,, În zilele de 21-28 Febr.1942, ieromonahul bazilitan, cuviosul Iosif Bal de la Obreja, a ţinut sfinte misiuni poporale în parohia Bucerdea Grânoasă, păstorită de părintele E. Anca. Săptămâna misiunilor acestora a fost săptamâna ploii harurilor cereşti. S-au apropiat de Sacramentele Sfintelor Taine 876 credincioşi, între care 75 recruţi ce au plecat chiar în ziua sfintei împărtăşanii la datorie. De încheiere au fost primite sărbătoreşte în Reuniunea Femeilor 98 membre. De la bunii creştini din Bucerdea Grânoasă s-a colectat pentru orfanii de la Obreja: 2ooo lei, 2 covoare, 20 ştergare, 10 merindare, 1 saltea, 1 cearceaf, 1 faţă de perină, 2 cămăşi, 1 şapcă, 2 saci şi un ghem de tort. Lăudat să fie domnul pentru toate!

4.2. SEMNE ALE PERPETUĂRII CREDINŢEI ŞI TRADIŢIEI

Amintind şi mărturisind despre patimile şi moartea îndurate de Mântuitorul nostru Isus Cristos pe cruce, la fiecare răscruce şi la intrările în sat este înălţat spre cer semnul ei şi al credinţei străbune a morţii spre viaţă. Bogată zestre de spiritualitate!

Adunarea credincioşilor spre celebrarea credinţei, a rămas datină până la noi, de dus mai departe, nefăcându-se numai în biserică ci şi în afara ei, tot prin ea, parohul fiind în fruntea procesiunilor derulate după specificul fiecăruia cu ieşiri la izvoare, la holde, la cimitire, la monumentul eroilor morţi pentru patrie, la crucile de la răscruci, extensii spre Unul Dumnezeu Sfânt şi pretutindenea aflat.[18]

5. ÎN LOC DE ÎNCHEIERE

Departe de-a fi atins toate aspectele vieţii spirituale tocmai datorită complexităţii şi vastităţii problematicii pe care ne-am propus să o documentăm, sperăm însă că am fost convingători în a proba ceea ce este tema prezentei lucrări de seminar, avându-şi timpul şi spaţiul limitate, referitoare la prosperitatea vieţii spirituale în parohia greco-catolică din Bucerdea Grânoasă, până în anul 1948.

BLAJ, NOIEMBRIE 2005

BIBLIOGRAFIE

1. Şematismul veneratului cler al Arhidiecezei Metropolitane greco-catolice române de Alba Iulia şi Făgăraş pre anul Domnului 1900, de la Sfânta unire 200, apărut la Blaş, Tipografia Seminarului Arhidiecezan.

2. Arhivele Statului Alba Iulia, nr.fond 478, nr. inventar 1716, Parohia Bucerdea Grânoasă între anii 1866-1948, Dosar nr.1/1914-1943.

3. Mihai C. Szilagy - Bucerdea Grânoasă, studiu monografic, Ed. Aridia, Blaj, 2005.

4. Nicolae Albu – Istoria Învăţământului românesc din Transilvania până la 1800, Blaj, 1944.

5. Unirea, an I, nr.17, Blaj, 25 Aprilie 1891.

6. Unirea, nr.10, Blaj, 1942.

ABREVIERI

Ed. – editură

n.n. – nota noastră

nr. – numărul

pr. – preot

p. – pagina

pp.– paginile

---

[1] Şematismul veneratului cler al Arhidiecezei Metropolitane greco-catolice române de Alba Iulia şi Făgăraş pre anul Domnului 1900, de la sfânta unire 200 apărut la Blaş (Blaj n.n.), Tipografia Seminarului Arhidiecezan, p.190.

[2] Ibidem, p. 666.

[3] Ibidem, p. 725.

[4] Ibidem, p. 728.

[5] Ibidem, p. 728.

[6] Ibidem, p. 730.

[7] Ibidem, p. 751.

[8] Ibidem, p. 767.

[9] Dosar 1/1914-1943 (toate actele au mai fost vizitate de către Mureşan Crina în 22.11.2003 pentru fotocopiere).

[10] Nicolae Albu – Istoria Învăţământului românesc din Transilvania până la 1800, Blaj, 1944.

[11] Contractul de vânzare cumpărare este aprobat cu numărul 5598/1933.

12 Din spusele bunicii mele după mamă, Radu Istina, născută Coleşe, a surorii sale Anica, căsătorită Nicoară şi ale mamei mele Szilagyi Maria, născută Radu.

[13] Bunicul soţiei mele, Monica Szilagy, născută Gazsi, din mamă pe numele de fată Pescar Carolina.

[14] Lăudabile faptele de mărinimie ale mai sus pomeniţilor, pe cât de întristătoare şi jalnică este pentru ei atitudinea unora dintre urmaşii lor, care la nici un centenar, neagă apartenenţa la credinţa părintească, ca şi cum n-ar fi fost, negându-şi prin aceasta propriile rădăcini. Credinţa este însă liberă, fără constrângere. Omul doar uită, s-au se face că uită, tradiţia istorică a Bisericii păstrează însă vii toate cele trecute (n.n.).

[15] Cercetări de teren din primăvara anului 2005, cuprinse în Bucerdea Grânoasă, studiu monografic, Mihai C. Szilagy, Ed. Aridia, Blaj, 2005.

[16] Unirea, an I, nr.17, Blaj, 25 Aprilie 1891, p.133

[17] Unirea, nr.10, Blaj, 1942

[18] Remarci personale , ca participant la astfel de tradiţii străvechi păstrate din vechime.