RASARITUL CEL DE SUS

Toamna… Numărul 11 al revistei MOD,

Meditează împreună cu tine
cititorule, vremea călduță înspre
ger, anotimpul toamnei.
Ne-am lăsat imaginația
slobodă pentru a găsi semnificații
ruginii acum când ne bucurăm de
roadele ce s-au copt.
Fiecare anotimp își are
gândurile, sentimentele și
frumusețile lui, noi nu facem
decât să ne adunăm pentru a
îmbrăca în idei o nouă toamnă.
Unii mor, alții renasc și se
nasc, este anotimpul posibilităților,
vremea de urcuș sau
coborâș, alegerile ne aparțin.
Gânduri juvenile din inimi
tinere dar care au ajuns cumva la
cununa tomnatică de roade bune
pentru suflet și trup, le împărțim
bucuroși cu voi de aveți timp și
sunteți dispuși a gusta…
O Toamnă plină de roade bune!

Fericitul Augustin concluziona

Trebuie să ştii ce vorbeşti, cum, cînd, cît şi cui vorbeşti.

ADRIAN PAUNESCU - CU SUFLETUL LUAT DE LA NOI IN TIMPUL RUGACIUNII LITURGICE

Întru Împărăţia Ta pomeneşte Doamne

pe servul Tău Adrian...

ne-am rugat şi azi de dimineaţă, ştiindu-l pe POET grav bolnav...

abia după Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie am aflat,

de la singurul post de televiziune - Antena 3 - care s-a oprit din orice altă emisie

ca să anunţe că,

A MURIT ADRIAN PĂUNESCU!

Am aprins o lumânare de ceară gălbuie care plângea pe pământul muşcatei în care am înfipt-o,

am pus şi trei bobiţe de tămâie pe un aprins cărbune

şi prin spiritualul fum am scufundat ochi albaştri în sufletu-i cald înălţându-se la Ceruri

ca spre o CÂMPIE A LIBERTĂŢII

pe care din 1983 (septembrie 11), de când cu Cenaclul Flacăra,

poposit, cum altfel, şi pe la Blajul etern,

îl doream şi mereu repetam, am şi scris,

REVINO!

ATRACŢIA CÂMPIEI LIBERTĂŢII

de Mihai Târnăveanu

Tresaltă-n juru-mi bucuria

Puţinei lumini ce-mpodobeşte zarea

În zorii zilei ceasului schimbat

Atent înşfac un capăt şi urmez cărarea

A neamurilor dulcele potec

De laude a nemurinde-i rugăciuni

În multe se sparge tulbure starea

Se-nving cu toatele uscate amărăciuni

Revino-i spuneam de aproape trei decenii

Unicei Flăcări impetuosului Poet

aliniat sfânt iubirii de glie

Păunescu nu pleca Alba Iulia te vrea

Cu dor te aşteaptă a Libertăţii Câmpie

Hipnoză-i încă peste tineretul

De-atunci cuprins de vraja-ţi inerentă

Ar ridica din flăcări Iancului icoană vie

Porunca-i ce lipseşte şi inima-ţi absentă

La ieşirea cu Daruri avansat-am ruga

Să ieşi din lunga-ţi boală să ne fie Bine

Proprietar Adriane ingredientelor minune

Ce sănătos ar sta în a naţiei vine

S-a ars tămâia e gata lumânarea

Toate-s la Ceruri miresme, căldura, lumini

Am lăcrimat şi eu pentru ochii-ţi ca cerul senin

Te ridică Poete în slavă între sănătoase tulpini.

Vineri, 05 Noiembrie 2010

Scrisoarea fiicei, Ana-Maria Păunescu

"Nici nu-mi dau seama, tata, cum sa ma adresez. Am multe sa-ti spun si multe sa te rog. Sunt clipe grele, stiu, am crescut suficient de mult cat sa pot intelege suferinta. De mai bine de o saptamana, de cand problemele ultimelor perioade s-au acutizat si s-au oficializat, mi-e foarte teama de linistea din jur. Tu nu m-ai crescut in liniste! Inca de mica, am trait in agitatia continua a vietii tale active.
Inainte sa merg la scoala, am mers cu tine in turnee, am contabilizat cu ochii mei timizi toate aplauzele multimilor, mi s-au intiparit in minte chipuri si destine, te-am privit din umbra varstei, te-am admirat, te-am imitat si m-am legat ireversibil de felul tau de a fi. E prea liniste, tata, in casa. Nu-mi place sa termin "Flacara" devreme, sa plece la tipar seara, si nu noaptea, cum obisnuieste sa se intample cand ai suficienta energie pentru a o corecta amanuntit. Nu-mi place sa latre cainii si sa-i aud doar eu. Suna telefoanele, toti intreaba de tine.
Oamenii te iubesc, chiar daca uita sa ti-o spuna in fiecare zi, chiar daca vietile lor chinuite nu le permit sa se exteriorizeze, de fiecare data cand isi amintesc de tine. Oamenii cred in tine, in puterea ta de a le schimba viitorul in bine. Sunt nefericiti, dar suferinta ta ii macina si ii innobileaza.
Ma cauta sudul, ma cauta Oltenia, sa afle ce mai faci. Ai tai, de la Barca, sunt ingrijorati si primesc vesti confuze de la posturile de televiziune care vorbesc despre tine. Din Ardeal ma suna cei mai buni prieteni. Basarabia asteapta vesti. Moldova de dincoace de Prut cauta raspunsuri. Chiar daca mi-e greu sa le explic tuturor ca treci prin clipe grele, nu pot sa le ignor tristetea. Nu-i mint, nici nu le dau detalii. De fapt, detalii nici nu prea stiu. In ochii mei nu mai e loc de diagnostic. Le spun ca te vei face bine. Le spun ca lupti. Le spun ca avem treaba. Şi ei ma cred. Au nevoie sa ma creada. Se linistesc si ma roaga sa-ti transmit ca se gandesc la tine. Şi vocea alarmata li se stinge intr-un mesaj inlacrimat.
Te rog, tata, gaseste optimismul de care e nevoie pentru lupta. Mai sunt atatea de facut! Vine iarna, vine frigul si trebuie sa te gaseasca bine. Vin sarbatorile, vine ziua mea, voi face 20 de ani si vreau sa fii puternic. La vara avem de mers la Barca, sa mancam lubenita si ciorba de stevie si sa stam pe terasa de acasa, sa luceasca in ochii nostri gradina si sa miroasa a ploaie. Or sa apara merele acrisoare pe Dealu Negru, taranii cu legume de langa Bucuresti isi vor scoate la porti recolta. Trebuie sa ma duci la Rameti, unde nu-mi amintesc daca am fost vreodata, sa ne uitam in Cartea de Onoare, in care ai scris de atatea ori petice de istorie. Eu am de mers la bursa, in Portugalia, si nu pot pleca linistita daca nu esti refacut. Mai e si drumul la Vatra Dornei, pe care-l planuim de atata vreme si pe care mi-ai promis ca-l vom face in tihna, cu opriri multe si vesele, ca atunci, cand eram mica si credeam ca toate-s pentru totdeauna. Am vorbit de curand de tara Hategului. Vreau sa merg cu tine in Apuseni. Vreau sa ma inveti din nou sa umblu prin tara noastra. Nici la Putna n-am mai fost de mult.
Nu am facut destule impreuna. Asa ca, haide, tata, ridica-ti ochii tristi si ia-o de la capat. Te rog sa crezi in tine si in toti cei care iti vor binele. Te rog sa ai rabdare cu noi si cu suferintele fizice. Te rog sa vrei sa fii din nou puternic. Am nevoie de tine. Nu mai vreau sa fie liniste in casa. Vreau sa iubesc din nou timpul. Vreau sa ma simt in siguranta. E noiembrie. Nu-mi place toamna, cand tie nu ti-e bine".

Sursa: Jurnalul National

ABBA - Money Money Money (Abba-dabba-doo)

De ce exista UNIVERSUL CARTILOR ?

"Si, totusi, in aceste vremuri tulburi, a venit ceasul sa aprindem focurile pe dealuri si sa dam de stire si celor din alte tinuturi ca vin navalitorii si ca portile cetatii li s-au deschis.

In fata lor, noi venim nu doar cu “raul” si cu ”ramul” ci, intai de toate cu ”graiul”. E timpul sa dam glas nazuintelor noastre si sa ne spunem cuvintele de emotie, de bucurie si de incantare cand acel lujer fragil ce ne ingaduie sa traim dincolo de timpul ce ni s-a dat incepe sa se oranduiasca in cuvinte , devenind - ori dorind sa devina - o Carte”.

http://universul-cartilor.com/2008/09/21/de-ce-exista-universul-cartilor-2/index.htm

Cercul de Geografie şi Istorie din comuna Bucerdea Granoasa

Mă gândesc încă...
şi le mulţumesc Dumnealor, copiilor din Cercul de Geografie şi Istorie din comuna Bucerdea Grânoasă...

cu ce să vă răsplătesc Dragilor?!

Cum aş putea mulţumi
pentru clipele de neimaginat,
montate instantaneu,
din tinerele voastre inimi născute,
pentru această ZI cu adevărat FRUCTUOASĂ?

Dumnezeu m-a luminat să fiu cu voi azi,
acelaşi Dumnezeu care ne va aduna iarăşi
în peregrinare,
nu mă îndoiesc!

Atunci voi fi iarăşi cu voi!
Aşa,
nu ştiu cum altfel,
consider a vă mulţumi!

Sunteţi FASCINANŢI!

Aştept programul stabilit şi programul concretizat, precum şi pozele, spre publicare.
ID si adresa mail aveti in cartile de vizita pe care le-ati primit.

Nu mă uitaţi da?

Avem în comun
traseul de suflet
ştiţi voi BINE
...Bucerdea-Crăciunel
Crăciunel-Cistei
Cistei-Punte, peste Târnavă- Obreja
Obreja-Monumentul Eroilor- Bisericuţa Satului
Obreja-Castel-SFÂNTA LITURGHIE
întâlnirea cu Părintele Traian Ioan Totoian,
(ştiţi voi Povestioara cu... TE IUBESC!)
cu Surorile, Măicuţe ale Congregaţiei INIMII NEPRIHĂNITE,
gazdele noastre bune,
bunătatea Izvorului din Coasta Obrejii,
Crucile Sfinte care ne-au însoţit tot traseul,
Valea Secaşului,
fotbalul cu minge de căpătat,
prieteniile,
Târnavele,
BUCERDEA, care
MAICĂ BUNĂ,
MÂNDRĂ NE AŞTEPTA DIN DEAL...

IMAGINI DISPONIBILE LA ADRESA...

http://picasaweb.google.ro/agiro.alba/PozeCercObreja#

RIDICA-VOM

Macarale spre Cer

cu senzorii degete zece

mâinile ambe ridicate

libere foarte în multele grade

aleg preamărirea

apropierii benevole se ofer.

N-avem a ne plânge de nimic

… afar-de nerecunoştinţă.

tensiunea dulce-a setei spre Înalt

îşi are naşterea-n firescul

armoniei întrutotul poftind

Marele ce-ncape orice mic.

14 Octombrie 2010,

Coşlariu.

LUMINA CARTII

Mister te-nvăluieşte cenuşie
De o parte, de altă parte arzi
În ochi-mi oglindind din ape
Rescrisă-i Facerea precum se ştie


Misterică scobori în vers tacită
Luceşti aiastă filă inedită orbitor
Ai multă lume însă dormitează…
Aceiaşi nu se repetă revoluta infidelă orbită


Misterioasă Lună Plină
Te absoarbe lumea inconştient
Pe tine martoră a Omului luat din ţărână
A Soarelui bălană concubină


Să se cuprindă bolta-n ochi-mi la două o divid
Cu curcubeu cu tot al Păcii Legământ
Cu calmul trecerii din noapte la zi
E luminată Cartea şi de o închid.


10/11 Octombrie 2010,
Coşlariu, Bucerdea Gânoasă.

APOSTOL UIMIT

Sunt

pe gânduri pus

în cuget adâncit

de cele flori

minune – două –

galben-alb-roze sălbatice

nalbă-mpletită

dup-un fir de mohor

atât de verticale-n culori

că mă scutur că sunt

sunt şi cum sunt

Şi poate nu mă-nfioram…

cum nu de mişcătoare frumuseţea

prospeţime a dimineţii tronând

pe-un dom de gunoi.

Ne rabdă pământul

c-al Domnului e

ne rabdă Domnul

pământ de-al lui suntem

şi ce merit avea-vom noi?!

flori de nalbă-mpletită spre cer din nevoi

una cu una, viaţă din doi.

Bucerdea Grânoasă, Coşlariu,

02/03 Octombrie 2010.